Florin Vasile Cîțu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Proiectul de lege... Și s-a spus deja, s-a vorbit foarte mult despre repatrierea aurului și ce rol are aurul, de ce ținem noi aurul la Londra. Acum, din punct de vedere tehnic, aurul nostru la Londra este marcat „good delivery”. Asta înseamnă că atât timp cât este acolo nu este nevoie nici să-l vadă nimeni, nici să se ducă nimeni să-l inspecteze, toată lumea știe că este acolo și poate fi folosit doar printr-o semnătură pentru a garanta împrumuturile internaționale pe care le face România. Acest împrumut pe care l-a făcut România săptămâna trecută, de 3 miliarde de euro, fără această rezervă internațională ar fi avut un preț mult mai mare. Deși am plătit cel mai mare preț pe care l-a putut plăti România în istorie de când se împrumută pe piețele internaționale, imaginați-vă că fără această garanție ar fi fost și mai mare acel preț.

Dar eu vreau să vorbesc despre principiu și ce face această lege, pentru că aici vorbim despre independența politicii monetare. De exemplu, ca să fie mai clar, că poate așa înțelegem, săptămâna trecută, când Ministerul Finanțelor Publice s-a dus și s-a împrumutat pe piața internațională, nu a zis nimeni că nu are voie să împrumute decât suma x, că restul trebuie să ia de pe piața internă. Nu există nicio lege în România care să spună că datoria publică a României este 50% în lei, 50% în euro sau 40% în lei, 60% în euro și așa mai departe. Nu. Acolo este lăsată decizia Ministerului Finanțelor Publice să găsească cea mai bună formulă, optimă, din punctul de vedere al României. Ceea ce face această lege este să intervină direct în modul în care politica monetară este implementată în România. Și asta înseamnă că... Gândiți-vă că mâine, după ce punem această limită pe modul în care aurul este folosit, apoi, venim și punem o limită pe modul în care rezerva totală este folosită, intervențiile în piața valutară și așa mai departe. Înainte de a intra în Uniunea Europeană, mai avem această independență a politicii monetare, care ne poate ajuta în cazuri de criză.

Și-acum, domnul președinte a spus că „dacă vine o criză”. Acum, eu n-aș mai pune acel „dacă”. Este „cu siguranță” că vine criza. Este acel „când” vine această criză și atât, nu „dacă” o să avem o criză. Deci, din punctul nostru de vedere, proiectul de lege nu numai că... nu trebuia să ceară – aici discuțiile dacă trebuia să cerem sau nu acordul Băncii Centrale pot să fie la infinit –, ci art. 30 din statutul băncii centrale spune foarte clar, despre rezervele internaționale: „Banca Națională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea și riscul specific activelor externe, stabilește și menține rezerve internaționale, în astfel de condiții încât să poată determina periodic mărimea lor

exactă, rezervele alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente (...)” și apoi spune în ce sunt clasificate aceste rezerve. Deci banca centrală trebuie să aibă această libertate de a decide tocmai pentru acele momente de criză.