Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 noiembrie 2010
Informare · adoptat
Nicolae Robu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,
Sunt convins că împărtășiți, ca și mine, punctul de vedere că educația reprezintă pentru orice societate un element-cheie,
condiție _sine qua non_ de competitivitate și, până la urmă, de progres și de prosperitate.
Ei bine, e deja mult prea mult timp de când în cercurile politice românești se tot vorbește despre nevoia unei noi legi a educației. În opinia mea de om de învățământ, această nevoie este reală. Prin urmare, m-am bucurat atunci când am luat cunoștință că voi avea ocazia să lucrez la Legea educației din postura de senator, membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului României.
Din păcate, în 2009 nu s-a vrut să avem o lege a educației. În 2010, din nou, nu s-a vrut. De către cine? Presupun eu că de către prim-ministru. De ce afirm asta? Pentru că nu pot explica altfel de ce insistă domnul prim-ministru cu proceduri neconstituționale și cu prevederi neconstituționale, explicația că nu ar avea competență în domeniul dreptului constituțional excluzându-se. Sau poate nu.
## Stimați colegi,
La data de 1 iunie 2010 am început în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport o dezbatere asupra Proiectului Legii educației naționale, propus de Guvern și trecut de Camera Deputaților într-o atmosferă excelentă, o atmosferă pur colocvială în care ar fi fost imposibil, pentru un necunoscător, să arondeze pe vreunul dintre membrii comisiei partidului căruia îi aparține, pe baza atitudinilor și opiniilor exprimate.
Le mulțumesc pentru aceasta colegilor din comisie de la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, de la Grupul parlamentar al PDL și de la Grupul parlamentar al UDMR și, bineînțeles, îi mulțumesc colegului liberal, distinsul senator Cristian Țopescu.
Am lucrat foarte bine împreună și, cu contribuția tuturor, am adus îmbunătățiri substanțiale unei bune părți a legii. Totul s-a spulberat însă în momentul în care PDL și UDMR au decis să nu aștepte finalizarea legii în acest climat, ci să o adopte prin angajarea răspunderii Guvernului.
Eu nu vreau să vă fac o declarație politicianistă, stimați colegi, vreau să vă spun doar că, prin munca depusă până la un anumit moment de reprezentanții tuturor celor patru partide și apoi doar de reprezentanții Grupului parlamentar al PNL și ai Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, veți avea, în zilele următoare, șansa de a da țării o lege a educației excelentă, comportându-vă cu toții așa cum am făcut noi, ca membri ai „partidului școlii”.
Legea păstrează toate principiile, accentuez, toate principiile proiectului inițial și multe dintre prevederile propriu-zise inițiale, pe care eu și colegii din comisie le-am considerat foarte bune, dar este curățată de prevederile, evident, eronate și îmbogățită de contribuția unor oameni de învățământ cu expertiză în acest domeniu și loiali, dincolo de orice, lui.