Mircia Chelaru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Sunt în fața dumneavoastră doar în calitatea pe care am exersat-o timp de 20 de ani și o exersez în continuare, de președinte executiv al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, ligă înființată la 1871 de Eminescu și Slavici, continuată de Delavrancea și apoi timp de 40 de ani președinte al acestei ligi a fost Iorga, până a fost asasinat.

Pentru această dezbatere cred că era bine să studiem inclusiv discursurile marelui Iorga de la aceeași tribună, să fi studiat puțin „Românismul și românitatea” a lui Rădulescu-Motru, pentru că, în cazul în care ne limităm doar la românitatea din Balcani, ar trebui după aceea să facem legi pentru românitatea din Caucaz sau românitatea din Kazahstan sau românitatea eurasiatică.

A disocia este un lucru cât se poate de pernicios, dar trebuie să luăm în calcul oportunitatea și necesitatea. Necesitatea vine din faptul că, din ce în ce mai mult, ne aflăm în fața expresiei – aș spune vulgare – a unui naționalism exclusivist și extremist în Balcani.*

Trebuie să le spunem pe nume.*