Sorin Constantin Lazăr

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice pentru astăzi este „Ziua familiei”. Stimați colegi,

Simt nevoia ca astăzi, de la această tribună, să vorbesc despre familie, celula de bază a oricărei societăți. De ce? Pentru că Organizația Națiunilor Unite a instituit Ziua internațională a familiei ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an, iar noi, ca stat, ar trebui să nu ne dezicem de a celebra această zi, mai ales în condițiile în care numărul de căsătorii a scăzut cu peste 40% față de anul 1990.

Familia tradițională, în care bărbatul este întreținătorul familiei, iar femeia este casnică și are grijă de copii, chiar și în mediul rural este un fenomen rar întâlnit în statele europene.

Vorbind de cadrul european, putem spune că scăderea salariilor reale face necesară existența unui al doilea venit în gospodărie, iar îmbătrânirea demografică, din cauza căreia activarea pe piața muncii a unor alte categorii sociale este imperativă, destabilizează modelul tradițional al familiei.

Consiliul Europei a constituit o bază de date privind politicile de familie, fiind sursă unică de referință pentru toți factorii de decizie politică, pentru medicii și cercetătorii care doresc să obțină o mai bună înțelegere a modului în care funcționează politicile de familie.

Aceasta a fost înființată pentru a răspunde cererii de date actuale și comparative privind politicile familiale din întreaga Europă și pentru ca fiecare stat să asigure suportul pentru familiile cu responsabilități de îngrijire, fie copii, fie adulți.

În context european, violența în familie a devenit un subiect de dezbatere publică, în România, abia după anul 1995. Urmând logica abordării problemelor societății românești în tranziție de la acea vreme, s-a ajuns de la discutarea situației copilului abandonat la motivele abandonului, la familia care se confruntă cu probleme sociale și, prin identificarea acestora, la recunoașterea existenței fenomenului violenței în familie. Violența în familie poate să îmbrace forme diverse, mai ales cu conotație psihologică, economică, socială, dar și sexuală.

Din ce în ce mai mulți oameni declară că se simt stresați și resimt presiunea timpului, având impresia că acesta nu le este niciodată suficient pentru îndeplinirea a tot ceea ce au de făcut.

Oamenii pot resimți presiuni crescute venind atât din partea rolului profesional, cât și a acelui personal, dar și din

cauza insecurității crescânde în cadrul familiilor, care sunt din ce în ce mai fluide, și a nesiguranței locului de muncă.

Numărul foarte mare de ore lucrate atât în activități plătite, cât și în cele neplătite, proporția mai ridicată a persoanelor care au orare de muncă nesociale – și anume în schimburi, seara, în cursul nopții sau în weekenduri – și a celor care-și percep locul de muncă ca fiind nesigur, lipsa autonomiei și a capacității de a influența conținutul sarcinilor de muncă, toate acestea contribuie la existența unor dificultăți crescute de a resimți un echilibru între cele două arii.