Lucian Iliescu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Vreau să supun atenției parlamentarilor noștri această poziție despre delegarea legislativă. Doresc, prin această declarație politică, să aduc în dezbatere o temă veche, aflată într-o permanentă dispută între majoritate și opoziție, între Legislativ și Executiv. Mă refer la delegarea legislativă din partea Parlamentului către Guvern.

Stimați colegi,

Delegarea legislativă este o practică prezentă în constituțiile țărilor occidentale, în țările membre ale Uniunii Europene. Este o practică necesară și justificată. Ceea ce diferă în constituțiile occidentale, în constituțiile țărilor cu tradiție democratică, față de Constituția noastră, este abordarea prudențială a situațiilor în care delegarea se face altfel decât prin legea de abilitare, situație în care, la noi, delegarea legislativă se concretizează prin ordonanțe de urgență.

Exact cum spuneam la început, este o temă veche, o dispută între putere și opoziție, care persistă chiar și atunci când, în urma alegerilor, rolurile se schimbă.

Cred, stimați colegi, că delegarea legislativă către Executiv este reglementată prea general în Constituția noastră și, deși toți reclamăm excesul de ordonanțe de urgență, ajunși la putere, uităm. Ca urmare, raportul dintre Legislativ și Executiv, poziția constituțională a Parlamentului devine specioasă.

Cred că ar fi necesar, pentru o țară în care se simte nevoia consolidării democrației, să abordăm revizuirea Constituției și din această perspectivă. Propunerea mea este următoarea: o retragere a dreptului delegării legislative către Executiv ar întâmpina opoziție și ar fi greu de formulat. Mă refer la ordonanța de urgență. O exercitare însă a unui control parlamentar preventiv, de oportunitate, înaintea promovării și publicării ordonanței de urgență, ar putea fi acceptată.

Mai clar, nu cred că este posibilă restrângerea dreptului Executivului de a folosi ordonanțe de urgență în situația în care privesc apărarea și siguranța națională, înlăturarea efectelor unor calamități naturale etc. Dar, în rest, Constituția ar putea introduce o limitare, în sensul solicitării de către Executiv a unui aviz de oportunitate din partea Parlamentului privind necesitatea reglementării prin ordonanțe de urgență.

Acest aviz ar trebui formulat de comisiile reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, comisii de specialitate pe domenii care fac obiectul delegării legislative, în cel mult două zile de la solicitarea din partea Guvernului. Subliniez că avizul de oportunitate se referă la urgență și, în cazul în care avizul de oportunitate nu este dat în două zile, se consideră acceptare tacită.

Sigur, propunerea mea este o formulare generală. Ea trebuie însoțită de procedurile conforme regulamentelor celor două Camere. Cred însă că o astfel de reglementare adusă în cadrul constituțional ar fi oportună, chiar necesară și acceptabilă pentru toți participanții la procesul legislativ. Vă mulțumesc, domnule președinte.