Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi are titlul „25 octombrie – Ziua Armatei Române”.

În fiecare an, la 25 octombrie, România sărbătorește Armata Română, care la data menționată, în anul 1944, a eliberat de sub ocupația hortistă Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei. Ziua Armatei Române a fost instituită în anul 1959.

Deși n-au fost cunoscuți în istorie ca un popor expansionist, cu rare excepții care priveau securitatea propriului teritoriu, înaintașii noștri au fost cunoscuți ca având o forță militară redutabilă, cu bărbați pricepuți la mânuirea armelor și conducători vestiți pentru iscusință ca strategi militari și politici. Asta poate explica pe deplin dăinuirea neamului românesc în cadrul frontierelor naturale pe care le-a păstrat de-a lungul mileniilor.

Fluctuațiile vremelnice ale extinderii unor mari imperii, precum și migrațiile sau incursiunile militare ale altor popoare pe tărâm românesc n-au reușit să șteargă de pe hartă acest popor, ale cărui bogății au fost mereu râvnite și al cărui har a fost mereu recunoscut chiar și de către cei potrivnici nouă. Dorința neostoită de unire a tuturor celor de același neam, trăitori pe arealul în care există din vremuri imemorabile, a făcut posibilă unirea tuturor românilor într-un singur stat, cauză plătită deseori cu grele jertfe de sânge. Mari domnitori

au rămas în memoria colectivă ca păstrători, cu orice preț, ai integrității teritoriale a țării, înfruntând adesea forțe militare străine disproporționat de mari și de bine organizate. Se cuvine, așadar, să-i prețuim totdeauna ca pe adevărați eroi ai poporului, pentru lupta lor în apărarea pământului strămoșesc și a credinței de neam.

Nu este vorba aici despre un naționalism exacerbat, ci despre dreptul inalienabil al românilor de a stăpâni în pace pământul pe care s-au născut. Aici se află mormintele înaintașilor noștri și nimeni nu are dreptul să le pângărească prin acte ostile, de cucerire militară, economică, ideologică sau religioasă. Aici se clădește viitorul copiilor și nepoților noștri, precum și al urmașilor acestora, pentru al căror destin frumos niciun efort nu poate fi precupețit. Patriotismul nostru nu se îndreaptă contra nimănui, nu este un act condamnabil, la fel cum noi nu tăgăduim dreptul altor popoare de a-și locui propriile teritorii moștenite de la străbuni.

Dorim ca totdeauna să trăim liber și pașnic în țara noastră, dar pentru aceasta avem îndatorirea să acordăm atenția necesară armatei, forței tradițională care ne-a apărat mereu atunci când țara s-a aflat în pericol. Constatăm cu îngrijorare că nici în zilele noastre pericolele expansioniste nu s-au potolit. Dimpotrivă, ele escaladează, iar integrarea României în alianța militară NATO este pentru noi chezășia asigurării securității naționale. În cadrul bunei cooperări cu forțele militare ale NATO, ostașii români s-au remarcat mereu printr-o excelentă pregătire de specialitate, în toate misiunile la care au cooperat. Armata Română a demonstrat astfel că respectă și perpetuează valorile tradiționale moștenite de la bravii lor înaintași, care s-au acoperit de glorie în războaiele ce au marcat istoria națională.