Maria Cernit

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi se intitulează „Mangalia nu are pediatri, iar medicii cumpără medicamente din buzunar”.

## Stimați colegi,

Nu ar trebui să existe în România un spital unde un copil ajunge cu febră și nu este văzut de un medic. Dar asta se întâmplă acum la Spitalul Municipal Mangalia. Nu există gardă la Pediatrie. Nu sunt suficiente cadre medicale.

Iar medicamentele de bază lipsesc exact acolo unde ar trebui să fie – în farmacia spitalului, la dispoziția secțiilor.

Părinții se lovesc de uși închise sau de promisiuni goale. Cei care nu își permit să meargă la privat așteaptă, uneori o noapte întreagă, cu copilul bolnav în brațe, sperând să treacă febra și să vină dimineața, când se deschide cabinetul medicului de familie. Într-un stat care se pretinde funcțional nu ai voie să le ceri asta părinților.

Medicii care au rămas acolo încearcă să țină sistemul în viață.* Însă, în loc să primească medicația necesară de la spital, așa cum prevăd legea și bunul-simț, ajung să o cumpere din banii lor. O țin la îndemână, în dulapuri, ca să poată interveni în urgențe. Așa se lucrează în 2025 în România – cu teama că nu vei avea cu ce trata un copil bolnav.

La Mangalia nu mai vorbim despre lipsuri. Vorbim despre colaps.1