Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea are titlul „8 octombrie – Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale”.

Pământul se răzvrătește din nou. O nouă amenințare telurică ne-a amintit duminica trecută că au trecut câteva decenii de la cutremurul dezastruos din ’77, iar noi nu am învățat nimic din lecția dureroasă pe care ne-a servit-o atunci natura. Ne referim la riscul producerii unui dezastru natural major, în cazul căruia România a demonstrat că nu este pregătită să-i atenueze urmările.

Poate că nu întâmplător marcăm Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale tocmai acum, la numai două zile după ce chiar și bucureștenii au simțit din nou fiorul rece al pericolului mortal care ne pândește din străfundurile pământului.

Seismologii, care nu exclud producerea unui nou cutremur de magnitudine catastrofală într-o perioadă nedeterminată, dar nu prea îndepărtată, caută în prezent legături eventuale între seismul cu epicentru în Vrancea și suita de cutremure care-i înspăimântă de două săptămâni pe gălățeni.

Exercițiile de alarmare cu simularea unor calamități naturale se termină de obicei cu un succes total, numai că, în realitate, carburantul mașinilor de intervenție se asigură la limita funcționării, în timp ce personalul medical este subdimensionat cu aproape jumătate și asta de mai mult

timp. Există stații de ambulanță care, din cauza căilor de acces improprii la rețeaua rutieră, ar putea rămâne cu mașinile blocate.

Iată ce ne spune, printre altele, experiența nefastă a seismului din ’77: „La Spitalul de Urgență din Capitală au fost întâmpinate trei probleme grele: nu era loc pentru morți, (...) pacienții care fuseseră operați de urgență trebuiau transportați mult mai repede decât într-o situație normală, iar a treia problemă era relația cu familiile pacienților. Au venit 100-200 de pacienți în câteva minute, iar camera de gardă era depășită”, așa cum spunea doctorul Andrei Firică. Domnia Sa a precizat că bolnavii fuseseră puși pe holuri și în amfiteatre, trierea cazurilor fiind făcută foarte rapid.

Trebuie să mai consemnăm aici că străzile orașului erau mult mai accesibile atunci, când numărul autoturismelor era foarte mic, pe când configurația urbană actuală obstrucționează inclusiv intervenția mașinilor de pompieri.

Conform terminologiei adoptate de ONU, „dezastru natural” înseamnă „fenomene naturale de origine geologică sau meteorologică ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă”. Prin urmare, este vorba de un subiect de importanță și gravitate excepționale, iar inserarea între temele de dezbatere ale acestei perioade este cât se poate de oportună, după ce pământul ne-a avertizat de curând la modul sever.

Pe de altă parte, având în vedere că majoritatea dezastrelor nu pot fi evitate, pentru a reduce semnificativ, în primul rând, pierderile de vieți omenești și pentru a limita distrugerile de bunuri, este bine ca populația să fie informată. Statisticile consemnează faptul că, în intervalul unui singur an, în lume s-au produs peste 300 de catastrofe naturale, soldate cu 236.000 de morți, iar numărul persoanelor direct afectate a trecut peste 200 de milioane.