Radu-Vicențiu Grădinaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi – „Ori mor de foame, ori mor de boală. De murit tot mor!”.

Așa sună strigătul de disperare al unor bătrâni din Adășeni, județul Botoșani.

Este o adevărată dramă a bătrânilor care au rămas fără medici: „Nu am bani să merg la doctor, nu am pe nimeni.”

Bătrânii sunt condamnați să se lupte cu boala și cu singurătatea*, pentru că medicii nu vor să ocupe un post în mediul rural. Aceștia sunt îngrijiți doar de asistentul comunitar, care îi vizitează în fiecare zi.

În comuna Adășeni, județul Botoșani, o singură femeie reprezintă speranța pentru sute de bătrâni.

Un medic dintr-o comună învecinată vine în casele bătrânilor doar în cazuri urgente, iar de ambulanță nici nu poate fi vorba, pentru că ajunge extrem de greu.

Oare nu s-ar putea încuraja angajarea tinerilor medici și în mediul rural, oferindu-le avantaje, precum sporuri mai mari, pentru asumarea acestei responsabilități, sau chiar condiții bune de desfășurare a actului medical?

Cât poate costa construirea unor dispensare cu aparatură minimă, în care tinerii medici să lucreze pentru însănătoșirea celor mai amărâți din mediul rural? Dar noi dăm milioane de euro pe vaccinuri nefolosite și izolete.1