Ioan Mang

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Statul de drept și dreptul de a sta la coadă”.

Stimați colegi,

Mă întreb dacă membrii Cabinetului Boc știu că statul de drept implică nu doar supremația legii, ci și predictibilitatea acțiunilor guvernamentale, că cetățenii au dreptul nu doar să controleze, dar să și anticipeze acțiunile guvernanților. Chiar dacă știu lucrurile acestea, cred că lor puțin le pasă.

Cabinetul Boc și-a dat de nenumărate ori măsura incompetenței sale. Ultimul exemplu la care aș vrea să mă refer, care arată cât de orbi și de surzi sunt actualii guvernanți la problemele reale ale cetățenilor, este situația creată la depunerea declarațiilor pentru drepturi de autor și pentru persoane fizice autorizate.

Guvernul Boc a preferat să ocolească Parlamentul în procesul de legiferare și a lucrat pe colțul mesei. Rezultatul s-a văzut: a făcut o lege proastă, pe care a reușit să o pună în practică la fel de defectuos. Avem o ordonanță de urgență și niște norme de aplicare care se contrazic și creează confuzie. Societatea nu mai are posibilitatea de a prevedea și calcula efectele legii.

Și nu este primul exemplu când Cabinetul Boc nu s-a consultat cu cei afectați de măsurile promovate și nu a asigurat condițiile de predictibilitate atât de necesare.

Cred, și nu sunt singurul, că din acest punct de vedere statul de drept în România este în suferință. Guvernanții încalcă un principiu fundamental, aplicat la nivel european de când există statul de drept. Legea, ca să poată fi aplicată, trebuie să fie predictibilă și omul trebuie să se poată încrede în respectiva lege. Legea este făcută pentru a fi aplicată de oricine, și nu doar de către specialiști, ea trebuie să fie simplă, iar ca să fie simplă trebuie să fie inteligibilă, pentru că numai în felul acesta poți să o aplici cu încredere.

O legislație care una spune în lege și alta spune în normele de aplicare, cum este cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010, nu poate fi considerată o legislație predictibilă, simplă și inteligibilă. În consecință, legea aceasta nu poate fi aplicată.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din analiza unor prestigioase institute de politici publice – aș aminti aici doar raportul Societății Academice Române –, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 nu aduce la buget suma, de altfel modică, care este ținta Guvernului, ea va crește însă nepermis costurile de tranzacție atât pentru cetățean, cât și pentru stat.

Prin acțiunea sa, Cabinetul Boc a creat haos și a reușit performanța de a umili 500 de mii de contribuabili onești. Culmea ironiei, cetățenii au ajuns să stea la coadă nu să primească vreun beneficiu din partea statului, ci să-și plătească dările către stat.

Am asistat la un exercițiu simbolic de umilire. Ce a zis Cabinetul Boc: „Nu doar că vă luăm banii, dar vă punem și pe drumuri, și la cozi”.