Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 1 septembrie 2010 · monitorul.ai

Nu v-am cerut altceva. Vă mulțumesc.

Senatului. Scrie în regulament, există schimbarea componenței.

Atenție! Comisia pentru regulament este formată din patru senatori. Pentru ca această comisie să fie formată dintr-un alt număr de senatori, trebuie ca, în prealabil, să se discute în Biroul permanent și să se aprobe. Domnul senator Liviu Câmpanu a fost la ședința Biroului permanent de astăzi, la ora 13.00, și am convenit cu toții că vom avea o discuție pe această temă într-o ședință separată de birou permanent.

De acord?

Deci chestiunea cu domnul senator Petru Șerban Mihăilescu înțeleg că s-a rezolvat.

În ceea ce mă privește, pentru că nu vreau să discut despre alt grup, orice grup are dreptul ca, în interiorul său, să facă modificările pe care le găsește de cuviință. Celelalte propuneri sunt: domnul senator Constantin Sever Cibu până una-alta nu și-a anunțat demisia din Grupul parlamentar al PNL, prin urmare Grupul parlamentar al PNL – mai mult decât oricând – are dreptul să facă înlocuirile care i-au revenit în Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, unde are două locuri, și să pună ce colegi senatori crede de cuviință grupul să pună, inclusiv pentru funcțiile pe care le-a negociat și le-a obținut, conform algoritmului. Așadar, am propus înlocuirea domnului senator Constantin Sever Cibu, din funcția de vicepreședinte, cu domnul senator Romeo Florin Nicoară și înlocuirea domnului senator Constantin Sever Cibu, din comisie, cu domnul senator Emilian Valentin Frâncu. L-am trecut pe domnul senator Constantin Sever Cibu la Comisia pentru egalitatea de șanse, în locul domnului senator Mircea Diaconu. Este libertatea și autoritatea grupului să facă aceste modificări.

Cred că este mai mult decât regulamentar, nu există niciun fel de obiecțiuni aici. În momentul în care vorbesc, domnul senator Constantin Sever Cibu este membru al Grupului parlamentar al PNL. Punct.

Mircea Dan Geoană

#51781

Mai degrabă, cred că este o întrebare retorică sau dacă domnul senator Hașotti dorește să comenteze... Nu dorește.

Aș vrea să atrag atenția asupra sensibilității acestui tip de subiect, pentru că, indiferent de poziția în care ne aflăm, un lucru care este puternic înrădăcinat în regulamentul nostru și în practica noastră parlamentară este că, într-adevăr, în cadrul unui grup există libertatea grupului respectiv de a-și aloca, de a-și aronda resursele umane în funcție de interesele și deciziile respectivului grup. Aici cred că suntem cu toții de acord.

Din punct de vedere temporal, într-adevăr, propunerea domnului senator Hașotti a fost făcută în momentul în care, tehnic vorbind, domnul senator Cibu era încă membru al acestui grup.

În același timp, ce spune și domnul senator Câmpanu este că, într-adevăr, domnul senator Cibu, care, între timp, și-a anunțat mutarea la un alt grup parlamentar, are, evident, dorința legitimă de a putea activa într-o comisie permanentă cât mai interesantă și mai utilă, în funcție de pregătirea Domniei Sale.

Din punct de vedere strict formal și procedural, propunerea domnului senator Hașotti mie mi se pare că este legitimă și, cronologic vorbind, a fost făcută, cred eu, în bună rânduială.

De asemenea, aș vrea să vă spun încă o dată că acest subiect, care este foarte sensibil, este un subiect care, iată, capătă și o anumită consistență din punct de vedere numeric, va trebui să găsească, într-o formă care să respecte regulamentul și să încercăm să ne respectăm și între noi, o formulă corectă de rezolvare. Nu cred că prin blocaj reciproc se poate debloca.

De aceea, v-aș propune să încercăm să încheiem printr-un vot propunerea făcută de liderul Grupului parlamentar al PNL.

Între timp, să intrăm cu onestitate într-o discuție între liderii de grupuri cu privire la deblocarea situației Regulamentului Senatului și, evident, asupra consecințelor politice care decurg dintr-o astfel de situație.

Vă rog, domnule senator Câmpanu.

Microfonul 3.

Orest Onofrei

#59968

## **Domnul Orest Onofrei:**

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Sigur că îmi face plăcere și onoare să am prima declarație politică, de aceea vreau să rămân în contextul declarației politice, nu neapărat o declarație politică partizană.

Art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare.”

## Stimați colegi,

Acest articol nu face referire la Casa Poporului, ci la oameni, la parlamentari. De aceea, orice atac nejustificat la adresa statutului de parlamentar, nu la calitatea umană individuală a unei persoane, este un atac la cel mai înalt for reprezentativ al poporului român.

Orice atac generalizat și global la adresa parlamentarului, ca reprezentant al poporului, decredibilizează instituția Parlamentului, care nu este o noțiune abstractă, impersonală, ci o noțiune foarte personală, concretă și vie.

Nu a treia clădire din lume ca mărime – Casa Poporului – este unicul reprezentant al poporului român, ci 571 de persoane cu suflet și creier reprezintă „organul reprezentativ al poporului român”.

De acest lucru trebuie, stimați colegi, să ținem cont atunci când, din afara noastră sau, mai degrabă, din interiorul nostru, sunt lansate atacuri care atentează la credibilitatea instituției noastre.

Așa cum nu acceptăm drepturi colective, tot așa nu trebuie să acceptăm culpe colective. Pentru acțiunile noastre individuale trebuie să răspundem individual. Nu poate plăti Parlamentul, în devălmășie, pentru greșelile individuale ale fiecăruia dintre noi.

Intervenția mea de astăzi se vrea un apel la solidaritate parlamentară, la apărarea statutului parlamentarilor români, și nu la solidaritate vinovată și complice cu greșelile personale ale fiecăruia dintre noi.

Domnul președinte Geoană m-a întrebat, la venirea din vacanța parlamentară, dacă am vreo pildă. Vreau să exemplific intervenția mea cu o pildă pe care mi-a sugerat-o faptul că am fost două săptămâni în Israel, la Marea Moartă, la tratament... Marea Moartă care este foarte aproape de locația veche a Sodomei și Gomorei.

Biblia spune că, înainte ca Sodoma și Gomora să fie distruse și rase de pe fața pământului, Avraam a militat pentru salvarea lor. Și în ce fel a militat? Pentru că Avraam nu a făcut referire la cât de înalte sunt zidurile Gomorei și Sodomei, nici la cât de poleite sunt cu aur, nici la cât de mari sunt, ci a făcut apel la persoanele care le locuiesc, Avraam a militat pentru salvarea de la distrugere exemplificând că, dacă cumva sunt 50 de oameni în regulă în cetate, cetatea merită să nu fie distrusă? Și răspunsul a fost „da”. Dar dacă sunt 45? Dar dacă sunt 40? Și a coborât până la 10.

De fapt, stimați colegi, vă invit ca, măcar în această sesiune, să ținem cont de acest lucru.

În final, Avraam și-a argumentat susținerea pentru a nu distruge două cetăți spunând așa: „Vei omorî pe cel bun împreună cu cel rău?”, „�așa, ca cel bun să aibă aceeași soartă cu cel rău?” Aceasta era întrebarea.

Ca o concluzie, dacă sunt numai 10 oameni buni, nu merită să distrugi o cetate și, dacă sunt numai 10 parlamentari buni, nu merită să distrugem un parlament întreg.

Îndrăznesc să spun că și pentru un singur parlamentar bun șansele parlamentarismului românesc nu sunt pierdute. Poate și pentru simplul fapt că 80% din parlamentarii actualului Parlament sunt oameni noi, sunt la primul mandat, această instituție merită considerația necesară.

Parafrazând, aș vrea să spun cam așa:

Domnule Președinte, care-i fi, al României, îl vei omorî pe cel bun împreună cu cel rău atunci când discuți despre cât de răi sunt parlamentarii?

Domnule prim-ministru, îl vei omorî pe cel bun împreună cu cel rău? Merită cel bun să aibă aceeași soartă cu cel rău atunci când atentăm la instituția parlamentarului?

Domnule Crin Antonescu, îl vei omorî pe cel bun împreună cu cel rău atunci când împărțim parlamentarii în buni și răi pe criterii bizare?

Domnule Ponta, îl vei omorî pe cel bun împreună cu cel rău atunci când unii sunt buni și unii sunt răi?

Stimați colegi din opoziție, îi veți omorî pe cei buni împreună cu cei răi atunci când PDL-iștii sunt răi și PNL-iștii sau PSD-iștii sunt buni, și invers?

Cred că aceeași întrebare trebuie adresată și mass-media, atunci când generalizează, iar toți parlamentarii, indiferent ce fac, sunt în aceeași oală.

Aceeași întrebarea poate fi adresată și celor de la putere, și celor din opoziție.

De fapt, apelul meu este ca, atunci când vorbim despre greșelile personale ale unei persoane, să evităm să pronunțăm și numele parlamentarului X, dacă acțiunile lui nu au de-a face, nu au legătură cu parlamentarismul, să evităm să pronunțăm numele partidului, dacă acțiunea parlamentarului respectiv nu are de-a face cu calitatea lui de membru de partid.

De fapt, generalizarea fără discernământ este păcatul pe care îl exersează cu voluptate clasa noastră politică. Nu putem și nici nu avem voie ca, pe criterii bizare, să împărțim parlamentarii în buni și răi, ca în „Ferma animalelor” – dacă vă aduceți aminte –, unde era o lozincă care spunea: „patru picioare – bun, două picioare – rău”.

PDL – bun, PSD, PNL – rău; PDL – rău, PSD, PNL – bun sunt împărțiri pe criterii care nu au de-a face nici cu calitatea noastră, nici cu condiția noastră și nu ne ajută sub nicio formă ca încrederea în instituția, în organul reprezentativ al poporului român să crească.

În final, vreau să spun că singurul în măsură să dea verdicte în acest domeniu este poporul român, pe care noi, ca for reprezentativ al poporului român, îl reprezentăm în Parlament, și este singurul care poate să spună „rău” sau „bun”, și o spune din patru în patru ani.

Mulțumesc.

Trifon Belacurencu

#66057

## Mulțumesc.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Din luna mai 2008, ziua de 1 septembrie a fost declarată „Ziua Rezervației Biosferei «Delta Dunării»”.

Cu acceptul dumneavoastră, vă propun să facem o scurtă incursiune în mirifica Deltă a Dunării.

Titlul declarației mele politice este „20 de ani de la declararea Deltei Dunării ca rezervație a biosferei”.

Cunoaștem cu toții faptul că bătrânul Danubiu, Dunărea de astăzi, construiește de milenii, la întâlnirea sa cu Marea Neagră, una dintre cele mai frumoase zone umede din Europa și chiar din lume. Având o suprafață totală de peste patru mii de kilometri pătrați, Delta Dunării se întinde pe teritoriile a două țări vecine: România și Ucraina.

Întinderile de apă și de uscat care s-au format aici oferă condiții de viață bune pentru un număr mare de specii de plante și animale. Dintre acestea, stuful formează una dintre cele mai întinse suprafețe compacte din lume, iar pădurile Letea și Caraorman reprezintă limita nordică pentru două specii rare de stejar întâlnite în zonele sudice ale peninsulelor Balcanică și Italică.

Alături de numărul mare de plante acvatice și terestre, se întâlnesc și coloniile de pelicani și cormorani, atât de cunoscute Deltei Dunării, și un număr de alte păsări acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna. Se remarcă, de asemenea, și numărul mare de specii de pești, unele cu valoare ecologică, dar și economică ridicată.

Prin diversitatea impresionantă a habitatelor și a formelor de viață pe care le găzduiește într-un spațiu relativ restrâns, Delta Dunării se constituie într-un adevărat muzeu al biodiversității, o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Delta Dunării, prin resursele sale naturale exploatabile economic, a atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri. Așezările omenești înființate s-au bazat, în principal, pe valorificarea resurselor naturale, dezvoltându-se astfel activități economice tradiționale și relații sociale caracteristice.

În timp, s-a manifestat tendința de supraevaluare a unor resurse naturale, în special a peștelui și pășunilor, precum și tendința de a dezvolta unele activități economice nepotrivite sistemului deltaic. Consecința a fost dereglarea echilibrului natural existent prin dispariția unor zone de reproducere naturală a peștelui sau a altor specii, prin colmatarea unor canale sau prin apariția fenomenului de eutrofizare a apelor, lacurilor și bălților.

Cu toate acestea, Delta Dunării este cea mai mare și mai puțin afectată zonă umedă a Europei, constituind o regiune de importanță internațională. Ea este, în același timp, deosebit de fragilă, mediul deltaic fiind supus, în ultimele decenii, unor degradări grave, ca urmare a exploatării neraționale a resurselor Deltei, operațiunilor de regularizare și poluării sub diferite forme.

Într-o asemenea situație, în ultimii 20 de ani s-au adoptat o serie de măsuri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului natural al Deltei și reconstrucția sa ecologică.

Rezultatul principal îl reprezintă instituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu un statut juridic complex, menit să asigure gestionarea corespunzătoare și dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei.

Prin Decretul nr. 103/1990, au fost sistate lucrările de aplicare a Programului de amenajare și exploatare integrală a Deltei Dunării și a fost abrogat Decretul nr. 92/1983, precum și orice activitate care ar afecta mediul deltaic.

A urmat Hotărârea Guvernului nr. 983 din august 1990, care, odată cu organizarea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prevedea constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu o administrație și un consiliu științific proprii.

Deși Delta Dunării, prin rezervațiile Roșca-Buhaiova și Letea, fusese inclusă în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei din cadrul Programului „Omul și biosfera”, pe plan intern nu s-au întreprins măsurile corespunzătoare cerute de statutul acestor tipuri de arii protejate.

Astfel, în luna septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat și a transmis la UNESCO Convenția Internațională a Patrimoniului Natural și Cultural Universal, care conferea acordul țării noastre la respectarea statutului acestor arii protejate și solicita includerea Deltei Dunării ca rezervație a biosferei.

Conceptul de „rezervație a biosferei” a fost promovat în anul 1971 de către UNESCO în cadrul Programului MAP, prin care se are în vedere conservarea unor zone naturalcaracteristice, ecosisteme reprezentative, cu surse genetice capabile de menținere și extindere a unor specii de plante și animale pe cale de dispariție sau în pericol.

Toate aceste reglementări au stabilit un ansamblu de reguli internaționale și naționale aplicabile Deltei Dunării.

Caracteristicile legislative prezentate mai sus au constituit argumente pentru apariția Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”. Această lege a fost adoptată de Senat și Camera Deputaților în luna noiembrie 1993.

Obiectul de activitate al Rezervației Biosferei „Delta Dunării” îl constituie crearea și aplicarea unui regim special de administrare pentru conservarea și protecția diversității biologice din ecosistemele naturale deltaice, pentru dezvoltarea așezărilor umane și organizarea activităților economice în corelație cu capacitatea de suport a acestor ecosisteme.

Prin ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile din 9 mai 2008, ziua de 1 septembrie a fost declarată „Ziua Rezervației Biosferei «Delta Dunării»”.

În această zi se cuvine să-i felicităm, în primul rând, pe cei peste 12 mii de locuitori care mai trăiesc în localitățile izolate din Delta Dunării.

Astăzi, trebuie să apreciem eforturile pe care personalul salariat al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării le face an de an, în condițiile unei grave subfinanțări, pentru realizarea principalelor atribuții care rezultă din actele normative aprobate pe plan intern, dar și a celor rezultate din angajamentele pe care România și le-a asumat prin aderarea la convențiile internaționale.

Totodată, gândurile mele bune nu se pot îndrepta și către cei pentru care braconajul a devenit o cale de supraviețuire sau pentru alții, mult mai puțini, o sursă de îmbogățire rapidă.

Ziua Rezervației Biosferei „Delta Dunării” este și un prilej de a adresa o critică severă Guvernului Emil Boc, care a neglijat Programul de introducere a sistemelor de alimentare cu apă potabilă în localitățile din Delta Dunării. Astfel, din totalul de 24 de localități cât numără zona deltaică, numai șase localități au asigurată alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat, restul de 18 localități au rămas pe seama surselor de suprafață: apă din Dunăre, din canale, lacuri sau din adâncime, din fântâni.

Guvernul premierului Boc nu a asigurat sumele pentru finalizarea investiției „Sistem integrat pentru gestionarea deșeurilor din localitățile din Delta Dunării”, investiție finanțată din Fondul de mediu, prin Ministerul Mediului și Pădurilor. De fapt, toate proiectele demarate în Delta Dunării din Fondul de mediu sunt subfinanțate.

Guvernul premierului Boc are în intenție să anuleze facilitățile acordate pe timpul guvernării PSD locuitorilor din comunitățile izolate din Delta Dunării. Este vorba, în primul rând, de eliminarea subvențiilor alocate prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii pentru transportul de pasageri și marfă spre și dinspre localitățile izolate din Delta Dunării. Acest lucru ar declanșa, practic, o bombă socială în Delta Dunării.

Guvernul Boc a desființat Institutul Național de CercetareDezvoltare „Delta Dunării” Tulcea, institut cu renume internațional în activitatea de cercetare și proiectare privind Rezervația Biosferei „Delta Dunării”.

Același Guvern a diminuat drastic prevederile bugetare pentru lucrările de reconstrucție ecologică a unor suprafețe de pe teritoriul Rezervației Biosferei „Delta Dunării”. Fenomenul de eutrofizare și colmatare a unor mari întinderi de ape din Delta Dunării se accentuează de la an la an.

Nu în ultimă instanță, Guvernul premierului Boc nu a intervenit, deși clauzele din contractul de privatizare îi permiteau acest lucru, ca ENEL Dobrogea – Constanța să aloce sume mai mari pentru întreținerea și reabilitarea infrastructurii de transport și de distribuție a energiei electrice în Delta Dunării. Practic, nu este zi de la Dumnezeu să nu cadă tensiunea în principalele localități turistice din Delta Dunării. Închei cu speranța că bunul Dumnezeu ne va lumina mintea să putem păstra intactă această regiune unică în Europa și, de ce nu?, în lume, care este Delta Dunării. Vă mulțumesc.

Emilian Valentin Frâncu

#75190

Am intitulat declarația mea politică de astăzi: „România de azi, prin ochii unui tânăr”.

Doresc ca prima mea declarație politică din această sesiune parlamentară să înfățișeze perspectiva unei categorii adeseori invocate în mediul politic, dar rareori cu adevărat ascultată – tânăra generație.

Vara aceasta am fost destinatarul unui pasionant manifest al unui student, care a dorit să rămână anonim, având ca subiect percepția străinilor despre România zilelor noastre.

Dau citire câtorva paragrafe din scrisoarea lui:

„Amintesc din ultimele titluri de știri despre români, furnizate de presa autohtonă: «Copiii români cerșetori au invadat Londra», «Un român a călătorit pe roata avionului, de la Viena la Londra», «Un român a violat o fetiță de 10 ani la Roma»...

Aș putea continua, acoperind cu subiecte similare, petrecute în ultima lună, câteva pagini, toate ilustrând o imagine tragică, uneori și comică, plină de dispreț și dezaprobare.

Românul a devenit un invadator modern care rescrie istoria izvorâtă din porțile Orientului: după transformarea societății românești sub jugul comunist, fundamentat pe ideologia inventării unui om nou prin uciderea celui vechi, perioada tranziției a găsit România fără repere, fără nădejde, fără elite. S-a făurit o pseudodemocrație, în care s-au format clase sociale noi, cu discrepanțe majore între cei săraci și cei bogați. Marea moștenire comunistă nu a fost una materială, cuantificabilă în fabrici, uzine ori întreprinderi, ci una psihologică, observabilă cu ușurință la nivel comportamental – lipsa demnității. Suntem susceptibili la orice compromis, oriunde și oricât de mare.

Cei care au călătorit în țările unde conaționalii noștri muncesc, dar și fură, cerșesc sau omoară, pot relata cu ușurință că, deseori, atitudinea de repulsie față de aceștia devine comună tuturor românilor. Astfel, România desenată de străini pare lipsită de farmec, dominată de atrocități, imbecili, hoți, cu o generație educată în tranziție compromisă total.

Cred cu tărie că aceștia trăiesc în înșelare. Atașez balanței ce judecă evenimentele arătate anterior pe cercetătorii români, medicii, asistenții, inginerii și pe ceilalți

specialiști, dar mai ales pe studenții care au tăria să se întoarcă acasă după experiența petrecută și să împărtășească sistemului tot ce au acumulat”. Am încheiat citatul din manifestul studentului.

În pofida imaginii dramatice conturate per total, am remarcat cu încântare nota optimistă din final. Există, așadar, speranță, lucruri și oameni minunați de care tinerii români pot și, mai important, aleg să se agațe. Cu adevărat, avem nevoie de modele.

Ca să închei, nu pot să nu trasez o paralelă cu situația politică, economică și socială în care țara noastră se găsește astăzi. Deși avem un guvern căruia nimeni nu-i mai poate găsi vreo calitate, românii încă mai speră la o schimbare.

Doresc cu tărie ca această schimbare să apară neîntârziat, iar Partidul Național Liberal va depune toate eforturile necesare pentru ca, începând cu această toamnă, speranța să înflorească în casele conaționalilor noștri de pretutindeni și de toate vârstele.

Mulțumesc.

Emilian Valentin Frâncu, senator de Vâlcea.

Vasile Nedelcu

#78654

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi „De la nevoia de ajutor până la profit este doar un pas”.

Stimați colegi,

Vă voi vorbi astăzi despre măsurile de protecție socială pe care le putem lua în perioada de criză pe care România o traversează. Pentru că subiectul este unul deosebit de complex, am ales să vă vorbesc despre ceea ce eu consider a fi cea mai mare problemă cu care ne confruntăm, și anume încurajarea nemuncii și frauda electorală prin oferirea de pomeni necuvenite.

În ultimii ani, au fost introduse numeroase ajutoare plătite de stat, care acum nu fac decât să împovăreze bugetul. Sunt peste 200 de tipuri de ajutoare, care costă lunar peste 700 de milioane de lei, care se duc spre – atenție! – aproape 7 milioane de beneficiari. Un calcul simplu arată că anual statul cheltuiește aproximativ 8,4 miliarde de lei, adică 2 miliarde de euro, cu alocațiile și ajutoarele sociale. Suma ar acoperi, de exemplu, gaura de peste 2 miliarde de euro din bugetul de pensii.

Ultimele statistici arată că numai în București există peste 400 de mii de persoane care primesc ajutoare de la stat. Capitala este urmată de județele: Iași cu 278 de mii de beneficiari, Suceava cu 250 de mii de beneficiari și Timiș cu 248 de mii de beneficiari. Veți spune, desigur, că numărul beneficiarilor este exagerat. Vă contrazic, și asta pentru că un singur beneficiar poate cumula mai multe tipuri de ajutoare sociale. Potrivit Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, în ianuarie erau 7 beneficiari care primeau nu mai puțin de 8 prestații pe lună, 34 primeau 7 prestații, 320 de persoane cumulau 6 ajutoare de la stat, iar peste 2.000 de asistați social primeau lunar 5 tipuri de prestații.

Așa s-a ajuns, recent, după ce Guvernul a decis verificarea tuturor acestor beneficiari, să fie descoperiți oameni care primesc lunar de la stat sume totale de peste 5.000 de lei, oameni în floarea vârstei, capabili să muncească, dar care preferau să stea acasă, pe sume deloc de neglijat primite de la stat, oameni care, deși trăiau din mila bugetului statului, aveau vile și mașini de lux.

E vremea să deschidem ochii și să privim adevărul gol-goluț. E vremea să nu ne mai mințim, să nu ne mai îmbătăm cu apă rece și să punem lucrurile la punct, chiar dacă asta înseamnă să facem sacrificii mari, care nouă, celor care susținem deocamdată Guvernul, nu ne vor aduce niciun avantaj electoral în această perioadă, dar care vor readuce România la normalitate. Nu mai putem continua să încurajăm nemunca, lenea, statul acasă degeaba pe banii statului.

Ultimul pas spre normalitate a fost deja făcut – verificarea tuturor celor care primesc ajutoare de la stat. Nu vreau să fiu înțeles greșit, susțin solidaritatea umană, însă față de cei care cu adevărat au nevoie de ajutor. Trebuie să trecem printr-o sită dură toate persoanele care beneficiază de ajutoare de la stat, cei care cu adevărat au nevoie să le primească în continuare, cei care sunt în putere, dar susțin că nu-i angajează nimeni, să fie ajutați să-și găsească un loc de muncă, iar restul, oamenii care nu vor să muncească, să nu mai fie duși în spate de statul român.

Avem alte priorități acum. Nu mai putem să plătim cu sume fabuloase lenea. Trebuie să ne unim forțele pentru a schimba mentalitatea românilor, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă faptul că nu mai putem tolera bolile imaginare, handicapurile existente doar pe hârtie, pretențiile față de un loc de muncă în condițiile în care nu ai ce pune pe masă, așteptarea ca statul să țină în spate tot felul de persoane care nu fac niciun efort pentru a-și îmbunătăți situația.

Este nevoie să ne îndreptăm spre proiecte viabile, care să încurajeze munca, să stimuleze economia, să creeze cât mai multe locuri de muncă, în așa fel încât să descurajăm orice tentativă de fraudare a statului, de primire de foloase necuvenite din banii țării.

În același timp, este absolut necesar să evităm practica abuzivă a partidelor de a oferi pomeni electorale sub forma unor așa-zise drepturi și ajutoare.

Toate aceste lucruri pot fi făcute prin lege. Este nevoie însă, stimați colegi, de voință politică. Este nevoie să ne unim forțele și să tăiem de la rădăcină acest rău care ne împovărează.

Trebuie ca noi toți, indiferent de partidul pe care îl reprezentăm, să facem un pact prin care să asigurăm aceste

lucruri, să asigurăm stabilitatea politică, socială și economică a țării și depășirea situației grele în care se află țara.

Vă mulțumesc.

Semnează senatorul Vasile Nedelcu.

Dumitru Oprea

#83460

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația de astăzi se intitulează „Domnilor liberali, nu distrugeți punțile spre PDL!”.

Pe vremuri, un admirabil lider liberal se recomanda drept om al măsurii. Venea în fața adversarilor săi politici cu decență și raționamente clare, iar pentru asta a rămas în istorie. Din păcate, modelul lui Ionel Brătianu nu pare să mai aibă succes și acum în PNL. Domnul Crin Antonescu pare iute la mânie și pripit în judecată sau poate prea dornic de afirmare, motiv pentru care istoria nu se grăbește să-l ia în considerare.

Să vedem însă de ce este atât de furibund liderul de astăzi al PNL. Îl deranjează președintele Băsescu sau, mai mult, îl obsedează, motiv pentru care orice declarație în care îl pomenește capătă accente apocaliptice. Astfel, cine nu ar ști nimic despre politica românească ar putea crede că domnul Antonescu este un fel de Nelson Mandela, un lider al libertății, luptând din greu cu cea mai neagră tiranie, situație care ar îndreptăți, nu-i așa?, discursuri dure, revoluționare chiar. Așadar, domnul Antonescu spune despre șeful statului și PDL că ar fi „umflături maligne”, „malformații” ale politicii românești. De aceea, eliminarea respectivilor dușmani ar deveni „necesară și igienică.”

Pe de altă parte, același domn Antonescu trimite bezele către PSD, visând la guvernări glorioase împreună, numai să scape de Băsescu și PDL, care, evident, nu sunt nici de dreapta măcar. Nu contează enormul program de reforme la care s-au angajat aceștia. Cota unică, măsurile din sistemul bugetar nu au nicio relevanță.

Șeful PNL s-ar simți mult mai confortabil cu PSD, cu democrația lui Adrian Năstase și cu viziunea economică lamentabilă a lui Ponta. Cu ei ar face „revoluția bunului-simț”, cu ei și cu propriii amici din partid, care sunt valabili numai dacă nu i-au mai fost fideli domnului Tăriceanu.

Desigur, până la un anumit punct, liderul PNL poate fi înțeles, este în opoziție, are nevoie să arate că este important și de aceea vorbește aspru, critică guvernanții și promite vremuri mai bune. Este dreptul său. Totul e să nu se îmbete cu trei sondaje și cu mirajul puterii. Să nu uite că nu a reformat nimic la el în partid și că PSD speră deja într-o guvernare socialistă. În același timp, și PDL este departe de a fi perfect. Totuși, cred că este mult mai dispus să-și corecteze erorile și infinit mai compatibil pentru apropierea de liberali, iar în politică lucrurile se schimbă nebănuit de repede.

Ca urmare, domnilor liberali, nu dați foc la punți! Nu provocați resentimente inutile, imposibil de uitat în viitor! Noi nu vom dispărea, ba chiar am putea guverna împreună mai devreme decât pare acum. Este motivul pentru care trebuie să dăm cu toții dovadă de realism și temperanță, pentru că, la fel ca noi, și dumneavoastră aveți de reînvățat simțul măsurii.

Vă mulțumesc.

Ecaterina Andronescu

#86573

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi aș vrea să nu o considerați politică, ci una care este izvorâtă dintr-o imensă îngrijorare pe care o am din momentul în care am aflat că se închid circa 1.600 de școli, începând cu anul școlar 2010–2011. Majoritatea acestor școli se află în mediul rural.

Mi se pare că este un act, aș îndrăzni să spun – având tot timpul măsura cuvintelor pe care le rostesc –, criminal la adresa copiilor din mediul rural, care în mod cert nu vor mai ajunge în școlile care se îndepărtează de ei cu până sau poate mai mult de 10 kilometri.

În același timp, aș vrea să ne întoarcem puțin în istorie și să ne reamintim cât de greu i-a fost lui Spiru Haret, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, atunci când și-a propus drept obiectiv alfabetizarea României. A făcut eforturi absolut extraordinare și eu cred că nu ar trebui să ne iertăm niciodată dacă eforturile de la Spiru Haret încoace ar fi fost zadarnice în ceea ce privește educarea și asigurarea dreptului la învățătură pentru toți copiii României.

De asemenea, foarte mulți dintre cei care au fost preocupați de școală, dar cred că toți cei preocupați de ce se întâmplă în mediul rural știm la fel de bine că o școală în mediul rural nu are numai obligația de a asigura educația stabilită ca drept prin Constituție pentru copiii care urmează școala, dar, în egală măsură, reprezintă și o instituție de cultură, o instituție care are menirea să ridice, din punct de vedere cultural, satul românesc.

Sigur, nu-l putem uita pe Nicolae Iorga între cei care s-au îndreptat cu atenție și cu toate eforturile spre școala românească, Nicolae Iorga care ne-a atras atenția că „neamul se înalță prin școală”. Așadar, să oprim, stimați colegi, închiderea școlilor din România!

Aș vrea să știți, și vă rog să căutați, pentru că sunt date concrete, iată o declarație a doamnei Mirela Aldescu,

inspector general în județul Arad, în care susține închiderea a 56 de școli din mediul rural, două școli din mediul urban și două grădinițe.

Domnia Sa adaugă într-o conferință de presă că alte 31 de unități de învățământ vor fi restructurate – și asta înseamnă comasare. În acest proces de comasare intră 10 grădinițe, 20 de școli generale și un liceu cu profil sportiv. Cea mai tristă mi s-a părut declarația doamnei inspector general în care spune: „Elevii și preșcolarii care vor proveni din unitățile desființate nu vor face o navetă mai mare de 10 kilometri”.

Vă adresez rugămintea, de la acest microfon, dumneavoastră, celor care susțineți puterea, dar în egală măsură tuturor celor care își pot uni eforturile în sprijinirea școlii românești, să facem acest lucru fără să ne prezervăm nicio picătură de energie, pentru că, fără îndoială, o școală închisă nu va mai fi deschisă niciodată.

Vă mulțumesc foarte mult.

Petru Bașa

#89789

Mulțumesc, domnule președinte.

Este o problemă care este în atenția mass-media în zilele acestea, iar declarația mea politică vine în sprijinul acestor declarații.

Ea se intitulează „Franța ar putea cere în viitor limitarea liberei circulații pentru români?”. Este o întrebare retorică. Stimați colegi,

Ani de zile, autoritățile europene au acuzat statul român de discriminare și ne-au solicitat să dovedim înțelegere și să asigurăm sprijin și asistență socială tuturor cetățenilor, în special categoriilor defavorizate, între acestea încadrându-se și o mare parte dintre cetățenii de etnie romă. Printre cei care ne solicitau atunci clemență se regăsesc și autoritățile franceze, care acum expulzează cetățenii romi, îmbarcându-i de la Paris sau de la Lyon, cu destinația România, oferindu-le bani ca metodă de șantaj pentru a scăpa de ei.

Pentru o țară care se pretinde a fi susținătoarea drepturilor omului cum este și Franța, acțiunea de expulzare reprezintă nu doar o încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor, ci, prin expulzarea de grup, se poate vorbi despre o acțiune de stigmatizare a unui grup etnic. Indiferent că sunt români, bulgari, spanioli sau de altă naționalitate, romi sau gipsy, gitano, zigeuner sau cum se mai numesc ei în diferite state în care se află, sunt cetățeni ai Europei, iar Franța sau oricare alt stat nu poate încălca dreptul la liberă circulație. Chiar și în cazul în care aceștia nu mai îndeplinesc condițiile pentru ședere legală, expulzarea nu se poate face în mod automat și nu în grup.

Potrivit prevederilor europene, acțiunile de îndepărtare de pe teritoriu a cetățenilor europeni care au altă naționalitate decât cea a statului-gazdă trebuie să fie bazată exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză, iar nu pe criterii de altă natură cum ar fi apartenența la un grup etnic.

Situația fiecărui cetățean a cărui îndepărtare se dorește trebuie evaluată individual. În urma acestei evaluări, trebuie să se stabilească cu precizie faptul că acel comportament reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societății. Trebuie să fie arătate și care sunt acele interese fundamentale ale societății care trebuie protejate prin îndepărtarea acestor cetățeni. Mai mult, măsura îndepărtării trebuie să fie proporțională cu amenințarea reprezentată de persoana împotriva căreia se ia decizia expulzării. Aceasta ar trebui să reprezinte ultima măsură ce poate fi luată pentru apărarea intereselor fundamentale ale statului care realizează îndepărtarea.

Ne întrebăm, dragi colegi, să fie aceasta ultima măsură pe care statul francez o mai putea lua? Nu ar fi trebuit, apriori acestei măsuri, statul francez să le asigure acces la educație, să implementeze pentru aceștia programe de specializare și de încadrare profesională și chiar să le asigure asistența socială, așa cum și nouă ni s-a solicitat să facem?

Integrarea în comunitate trebuie să fie garantată nu doar pentru valori, pentru elite, ci pentru toți cetățenii europeni. Nu este normal să atragi dintr-un stat doar medici, ingineri, profesori, specialiști în diferite domenii, pentru care statul respectiv a contribuit cu zeci de mii de euro în programe de formare și specializare, iar tu, ca stat-gazdă, să le oferi doar salarii atractive, fără a avea alte cheltuieli suplimentare, iar pentru cetățenii aparținând unor categorii dezavantajate din punct de vedere al pregătirii profesionale și educaționale, care-și exprimă dreptul la ședere, nu doar să nu demarezi unele programe de sprijin, ci să-i și expulzezi.

Problemele principale ale Franței nu le reprezintă cetățenii romi, ci tocmai lipsa unor proiecte de integrare a tuturor locuitorilor care-și exprimă opțiunea de ședere pe acel teritoriu, iar lipsa acestei strategii nu se va putea compensa la nesfârșit cu acțiuni de expulzare.

Normal ar fi ca Franța să ia exemplul Marii Britanii, care, pentru a rezolva problema romilor care ocupă în mod abuziv terenuri, a alocat încă din anul 2008 peste 25 de milioane de euro ca să le construiască locuințe. Potrivit publicației „Daily Express”, 25 de mii de persoane vor beneficia de casele ce vor fi ridicate de stat în următorii patru ani.

Și în Marea Britanie mii de familii de romi au ocupat abuziv terenuri la marginea marilor orașe, pe care s-au instalat fără să aibă documente sau acordul autorităților, dar pentru aceștia Guvernul de la Londra și-a propus să construiască 4.000 de case pentru a-i integra social.

## Dragi colegi,

Am fost surprins să aflu din presă că secretarul de stat francez pentru afaceri europene Pierre Lellouche își propune să solicite Comisiei Europene limitarea libertății de circulație pentru romi.

Nu este vorba aici despre apărarea unei anumite etnii, ci despre apărarea unor drepturi europene statutare. Dacă acum se cere limitarea liberei circulații a romilor, în viitor s-ar putea cere limitarea liberei circulații a tuturor românilor, bulgarilor, spaniolilor sau a altor cetățeni.

Dacă deja se vorbește despre impunerea de condiții de tip material pentru cetățenii europeni, cum ar fi o limită de venit personal sau existența unui domiciliu stabil pentru șederea sub trei luni într-un alt stat membru al Uniunii Europene, va fi limitat dreptul la circulație al unui număr mare de cetățeni din Europa Centrală și de Est cu venituri mici.

În aceste condiții, dragi colegi, ca reprezentanți ai cetățenilor trimiși în Parlament, propun ca în numele Senatului României să înaintăm o scrisoare Parlamentului European, comisarului pentru drepturile omului la Consiliul Europei Thomas Hammarberg, comisarului pentru justiție al Comisiei Europene Viviane Reding, vizavi de politica represivă și de încălcare a drepturilor omului practicată de Franța.

Am întocmit o astfel de scrisoare – unii dintre colegi au și semnat-o –, pentru a cărei definitivare sper să am parte de sprijinul colegilor senatori din Comisia pentru politică externă – am și vorbit cu ei –, dar și al colegilor din Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, și sper, totodată, să ne numărăm cât mai mulți printre semnatarii acestei scrisori. Vă mulțumesc.

Ioan Mang

#96319

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Statul de drept și dreptul de a sta la coadă”.

Stimați colegi,

Mă întreb dacă membrii Cabinetului Boc știu că statul de drept implică nu doar supremația legii, ci și predictibilitatea acțiunilor guvernamentale, că cetățenii au dreptul nu doar să controleze, dar să și anticipeze acțiunile guvernanților. Chiar dacă știu lucrurile acestea, cred că lor puțin le pasă.

Cabinetul Boc și-a dat de nenumărate ori măsura incompetenței sale. Ultimul exemplu la care aș vrea să mă refer, care arată cât de orbi și de surzi sunt actualii guvernanți la problemele reale ale cetățenilor, este situația creată la depunerea declarațiilor pentru drepturi de autor și pentru persoane fizice autorizate.

Guvernul Boc a preferat să ocolească Parlamentul în procesul de legiferare și a lucrat pe colțul mesei. Rezultatul s-a văzut: a făcut o lege proastă, pe care a reușit să o pună în practică la fel de defectuos. Avem o ordonanță de urgență și niște norme de aplicare care se contrazic și creează confuzie. Societatea nu mai are posibilitatea de a prevedea și calcula efectele legii.

Și nu este primul exemplu când Cabinetul Boc nu s-a consultat cu cei afectați de măsurile promovate și nu a asigurat condițiile de predictibilitate atât de necesare.

Cred, și nu sunt singurul, că din acest punct de vedere statul de drept în România este în suferință. Guvernanții încalcă un principiu fundamental, aplicat la nivel european de când există statul de drept. Legea, ca să poată fi aplicată, trebuie să fie predictibilă și omul trebuie să se poată încrede în respectiva lege. Legea este făcută pentru a fi aplicată de oricine, și nu doar de către specialiști, ea trebuie să fie simplă, iar ca să fie simplă trebuie să fie inteligibilă, pentru că numai în felul acesta poți să o aplici cu încredere.

O legislație care una spune în lege și alta spune în normele de aplicare, cum este cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010, nu poate fi considerată o legislație predictibilă, simplă și inteligibilă. În consecință, legea aceasta nu poate fi aplicată.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din analiza unor prestigioase institute de politici publice – aș aminti aici doar raportul Societății Academice Române –, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 nu aduce la buget suma, de altfel modică, care este ținta Guvernului, ea va crește însă nepermis costurile de tranzacție atât pentru cetățean, cât și pentru stat.

Prin acțiunea sa, Cabinetul Boc a creat haos și a reușit performanța de a umili 500 de mii de contribuabili onești. Culmea ironiei, cetățenii au ajuns să stea la coadă nu să primească vreun beneficiu din partea statului, ci să-și plătească dările către stat.

Am asistat la un exercițiu simbolic de umilire. Ce a zis Cabinetul Boc: „Nu doar că vă luăm banii, dar vă punem și pe drumuri, și la cozi”.

Și de ce pui jumătate de milion de oameni pe drumuri în fiecare lună, dacă ai putea să n-o faci? Pentru că sub regimul Băsescu–Boc am ajuns în situația tristă în care, ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, coada nu este doar o modalitate de a stresa oamenii, dar a devenit un exercițiu de forță al celor de la putere. Pentru Emil Boc și Traian Băsescu statul la coadă este un mijloc eficient de constrângere a anumitor categorii. Statul la coadă nu poate însă întări statul de drept și nu poate da legitimitate sau autoritate guvernării.

Chiar aici, în plenul Senatului, premierul Emil Boc se plângea, în ședința extraordinară de săptămâna trecută, că aprecierile pentru munca sa vin din afara țării, de la finanțatori precum Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială, și mai puțin de la propriii cetățeni. Cu asemenea

legi absurde și dovedind atâta incompetență, nici nu este de mirare că premierul Boc este atât de nepopular. A ajuns să conducă un guvern pentru binele FMI și mai puțin pentru binele românilor.

Având în vedere toate aceste argumente, solicit Guvernului condus de Emil Boc să abroge neîntârziat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 și normele sale de aplicare. Reforma statului rămâne doar o vorbă goală atâta timp cât Guvernul emite o astfel de lege, iar atunci când aceasta își dovedește efectele nocive pentru societate, Guvernul se încăpățânează s-o mențină în vigoare, iar pentru umilința pe care contribuabilii onești au trebuit s-o suporte Cabinetul Boc trebuie să plătească politic.

Sigur, unii ar putea să spună că trebuie eliberați din funcție cei care au redactat sau au avizat actul normativ și normele sale de aplicare. Alții ar putea spune că cei care trebuie să plece sunt miniștrii Sebastian Vlădescu și Mihai Șeitan, pentru că au putut elabora o astfel de lege aberantă sau pentru modul defectuos în care au înțeles s-o pună în aplicare. La aceștia, unii îl adaugă și pe Emil Boc, care ar trebui să-și dea demisia de onoare pentru că s-a făcut că nu vede aberația, declarând impasibil că, de vreme ce nu a ajuns pe masa Guvernului, „situația nu există”. Or, situația există tocmai pentru că Guvernul a lucrat ca ea să existe.

În final însă, eu spun că trebuie să plece întreg Cabinetul Boc, pentru a pune astfel capăt situației în care într-un stat de drept, sub regimul Băsescu–Boc, singurul drept al românilor a rămas dreptul de a sta la coadă.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban

#102519

Declarația politică se intitulează „Dovezi? Există munți de dovezi ale datoriei Germaniei către România; cum de nu le (mai) găsește BNR?”.

Interesant este faptul că, deși în răspunsul oficial dat de Banca Națională a României către Ministerul Finanțelor Publice se spune că nu au găsit documente care să vorbească despre o datorie istorică a Germaniei către România, totuși, o delegație a BNR s-a deplasat la Basel, la Banca Reglementelor Internaționale, pentru a solicita documente și pentru a verifica situația acestei datorii, care ar ajunge, conform unor estimări neoficiale, la peste 18 miliarde de euro.

Se pare că problema este dată de faptul că BNR își dă seama că nu poate ascunde prea mult timp indicatorii de bilanț aferenți anilor 1930–1947, care sunt cuprinși în documente oficiale și care apar în bilanțuri sub forma „devize cliring”.

Ce este acordul de cliring? Un acord prin care se efectuează compensarea datoriilor reciproce fără valută efectivă sau aur, indiferent de proveniența comercială sau financiară a acestor datorii.

Ce este o bancă de cliring? Termenul desemnează, de regulă, băncile comerciale care funcționau tradițional, având acces la o cameră de compensare sau la o instituție echivalentă pentru a compensa cecurile emise de bănci una alteia.

În cazul raporturilor de cliring româno-germane din perioada 1934–1944, observăm faptul că BNR avea rolul de bancă de cliring, ce lucra în directă relație cu Camera de Compensare a Reichului German.

În baza Ordonanței Guvernului nr. 59/1994, republicată, Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează operațiunile financiare legate de încasarea drepturilor și plata obligațiilor părții române în cadrul conturilor de cliring, barter și cooperare economică internațională.

La acest moment, soldul contului de cliring din perioada 1935–1944 al Germaniei, cont ținut la nivelul BNR, nu apare în nicio statistică oficială.

De ce nu este credibil răspunsul BNR prin care spune că nu a identificat documente legate de prezumtiva datorie a Germaniei față de România?

Găsim bunăoară la Academia Română/Institutul Național de Economie „Evoluția economică a României – Cercetări statistico-istorice 1859–1947”, Editura Academiei Române, București, 2000. Vă rog să treceți la pagina 57 („Principalele conturi de bilanț ale BNR în perioada 1930–1947). Acolo sunt prezentate în tabel „devize cliring”.

Acest material este extrem de complex și a fost întocmit pe baza surselor BNR. Din acest material reiese oricum că BNR deține în arhivă toate datele necesare legate de demonstrarea datoriei germane. Chiar este de neînțeles cum

de oficialii BNR nu au găsit chiar nimic în arhivele lor, așa cum apare în răspunsul trimis Ministerului Finanțelor Publice din România.

Apoi mai există sursa din text: Kirițescu, Costin, „Sistemul bănesc al leului și precursorii lui”, vol. 2, pag. 503.

Și poate cel mai important document este extrasul de cont al Casei Germane de Compensație (instituție pe lângă Reichsbank), care evidențiază soldul. Radu Golban a obținut acel extras direct din arhivele MF al Reichului.

Concluzie: Există patru surse independente și credibile care confirmă soldul:

- a) extrasul de la arhivele germane;

- b) documentația Academiei Române;

c) Comisia Bergier (o comisie a Guvernului elvețian care a anchetat tranzacțiile de aur prin Elveția în perioada războiului);

- d) sursa BIS din Basel.

Vă mulțumesc.

Gheorghe David

#105953

Declarația politică este intitulată „Îndemn la cumpătare”. Iată-ne ajunși la începutul unei noi sesiuni parlamentare din actuala legislatură. Pentru a creiona ce ne așteaptă, ce avem de făcut, dar mai ales ce suntem obligați să facem, consider nimerit să fac o succintă sinteză a sesiunii precedente și, de ce nu?, a celei de dinaintea ei.

Am considerat că trebuie să fac acest lucru nu fiindcă dumneavoastră, stimați colegi, nu le-ați cunoaște, ci fiindcă, bizuindu-mă pe acest adevăr, vreau să vă invit ca acum, la început de drum, și în lunile care urmează să reflectăm la responsabilitatea pe care cei ce ne-au ales ne-au încredințat-o.

Despre un asemenea subiect mi-am îngăduit să vorbesc și într-una dintre ședințele trecutei sesiuni. Am toate motivele să o fac și de această dată.

Indiferent de formațiunea politică pe care o reprezentăm în forumul legislativ al țării, consider că situația economică gravă pe care o traversăm și din chingile căreia probabil că nu vom ieși nici în anul ce vine impune întrebarea: ce am promis și ce am izbutit să le oferim alegătorilor noștri?

Să avem tăria și să recunoaștem, nu prin declarații date presei ori rostite la mai știu eu ce întrunire publică, că nu s-a ajuns nici pe departe ca între acele componente să fie statornicit un echilibru. Dimpotrivă, și din acest motiv am ajuns ca din ce în ce mai mulți români să nu mai aibă încredere în noi, ba chiar să ne disprețuiască. Pentru a le recâștiga încrederea și pentru a-i ajuta să-și întremeze speranțele, se cuvine să le redăm motivele de a crede în capacitatea noastră de a depăși criza, dar mai ales efectele acesteia.

Perioada legislativă pe care am parcurs-o a fost una dintre cele mai cumplite pe care țara noastră a parcurs-o în cele două decenii de democrație, fiindcă ea s-a instalat nu doar la noi, ci în întreaga Europă comunitară și dincolo de hotarele ei. Ca membri ai acesteia, criza pe care o străbatem nu avea cum să fie selectivă, să ne ocolească. Ceea ce puteam noi să facem – am în vedere clasa politică – era să dăm dovadă de mai multă cumpătare și înțelepciune atunci când am promis ceva și mai multă prudență în luarea deciziilor.

Pe ce ar fi trebuit să ne bazăm atunci când declaram, de exemplu, că agricultura este pentru noi o prioritate absolută, dacă nu pe prudență? Pe prudență și prezentarea fără ocolișuri a constrângerilor care au năvălit asupra noastră din toate părțile.

Atunci când vă invitam să dăm dovadă de responsabilitate, mă gândeam și la faptul că o mână zdravănă de „ajutor” la înregistrarea declinului economic, cu întreg corolarul său de consecințe pe celelalte planuri – sociale, culturale, spirituale etc. –, au dat-o și guvernările anterioare, indiferent de sorgintea lor politică.

Declinul agriculturii – vorbesc despre ea fiindcă, prin profesie și obârșie, îmi este cea mai apropiată de suflet – a început imediat după 1990.

Este inutil să reamintesc că de atunci și până astăzi legea referitoare la retrocedarea pământului, în ciuda actelor normative prin care a fost „corectată”, nu a fost îndosariată și trimisă în patrimoniul de amintiri al istoriei. Mai sunt procese revendicative, mai sunt moștenitori care își caută drepturile, dar din piață cumpărăm roșii și ardei aduși din Turcia!

Mă opresc aici, adresându-vă un îndemn ce ne-ar putea fi de real folos în depășirea situației dificile pe o care o străbatem: promisiunile făcute și pentru care o să dăm socoteală peste nici doi ani – dacă nu mai devreme – să le corectăm prin decizii pertinente, iar cele pe care le facem să se bizuiască pe argumente solide și transparente!

Dorin Păran

#109577

Declarația politică se intitulează „Situația romilor – motiv de îngrijorare în spațiul european?”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Evenimentele ce au avut loc în ultima perioadă pe plan internațional mi-au atras atenția asupra legalității acțiunilor îndreptate împotriva comunității rome.

După cum probabil deja cunoașteți, atacul armat comis luni, 30 august 2010, de un bărbat la Bratislava, soldat cu șase morți și motivat de ura acestuia față de romi, se încadrează în tendința de xenofobie îndreptată împotriva acestei minorități etnice, observată și, aș adăuga eu, condamnabilă în Europa secolului al XXI-lea.

Acest episod a readus în dezbatere confruntările cu populația de etnie romă, ce s-au intensificat în mai multe țări din Europa, inclusiv în Ungaria și Slovacia, dar mai ales în Italia și Franța.

Autoritățile franceze au desființat în ultimele săptămâni tabere de romi și au repatriat în România și Bulgaria sute de romi aflați în situație ilegală, generând acuzații de discriminare din partea comunității europene.

Statul francez, prin vocea ministrului francez al imigrației Eric Besson, a anunțat luni că 979 de cetățeni români și bulgari au fost trimiși în țările lor în perioada 28 iulie – 17 august, dintre care 151 „în mod coercitiv”, iar 828 „voluntar”.

Uniunea Europeană și-a exprimat preocuparea față de politica de securitate a Franței, vicepreședintele Comisiei Europene Viviane Reding, responsabilă cu justiția și drepturile fundamentale, declarând că urmărește cu atenție și preocupare înăsprirea politicii franceze cu privire la această comunitate etnică.

Ministrul francez al imigrației Eric Besson și secretarul de stat pentru afaceri europene Pierre Lellouche au participat marți, la Bruxelles, la o întâlnire de lucru în care au putut să apere politica Parisului în materie de securitate, care include repatrierea romilor aflați în situație ilegală, și pentru a demonstra că expulzările romilor se fac cu respectarea deplină a dreptului european.

În cadrul dezbaterilor, Guvernul francez și-a apărat politica față de romi și a acuzat România că nu ia suficiente măsuri pentru a integra minoritatea romă. Explicațiile celor doi oficiali francezi vor permite Bruxelles-ului să aprecieze dacă legea este aplicată și procedurile respectate, iar analiza juridică a măsurilor franceze urmează să fie prezentată în Colegiul comisarilor.

Îngrijorarea Uniunii Europene cu privire la acest aspect reiese și din faptul că lucrările Parlamentului European se vor relua, la 6 septembrie, cu o dezbatere privind situația romilor în Europa, în special în Franța.

Tot atunci, Alianța Civică a Romilor din România a anunțat un protest în fața Ambasadei Franței la București, față de repatrierea romilor din Franța, în contextul organizării unui summit la Paris de către președintele francez Nicolas Sarkozy. Reprezentanții alianței arată că summitul „infam” este „îndreptat împotriva romilor de pretutindeni” și că se propune „stigmatizarea” romilor. Membrii ONG-ului sunt nemulțumiți de „politica de purificare etnică” dusă de Guvernul francez împotriva cetățenilor români și bulgari de etnie romă, de „expulzările colective și măsurile represive și de victimizare” a acestora, de „abolirea prezumției de nevinovăție” în ceea ce privește etnicii romi și de „amprentările ilegale” făcute de autoritățile franceze. Aceștia mai recomandă boicotarea produselor și serviciilor de origine franceză „pentru a le reaminti guvernanților francezi că drepturile fundamentale nu se negociază”.

Autoritățile române spun că nu au date oficiale potrivit cărora au fost încălcate drepturile cetățenilor români de etnie romă la revenirea în țară, subliniind că a fost vorba de întoarceri voluntare, nu de expulzări, adăugând că, dacă vor fi plângeri în sensul încălcării drepturilor, vor interveni.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Valentin Mocanu a declarat într-o conferință de presă, la întoarcerea din Franța, unde a avut întâlniri cu oficialii francezi pe tema întoarcerii romilor în România, că s-a folosit frecvent termenul „expulzări” atât în România, cât și în Franța, dar, oficial, statele spun că sunt întoarceri voluntare.

„Dacă există semnale că lucrurile s-au petrecut altfel, cu încălcarea drepturilor comunitare, vom interveni în sprijinul acestor cetățeni și vom începe procedurile juridice.”, a spus Mocanu.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale spune că nu există nicio plângere a vreuneia dintre persoanele întoarse în țară care să indice faptul că i-au fost încălcate drepturile.

Pe de altă parte, Mocanu a arătat că România nu are cadru juridic pentru a împiedica cetățenii să iasă de pe teritoriul țării și să călătorească în alte state membre UE sau nu. Acesta a precizat că partea franceză a subliniat că a respectat în totalitate drepturile comunitare și pe cele franceze cu privire la cetățenii trimiși în România.

Secretarul de stat a adăugat că, până în prezent, au fost accesate fonduri europene pe dezvoltarea resurselor umane în valoare de 85 de milioane de euro, fonduri acordate exclusiv pentru integrarea cetățenilor romi, și că autoritățile din Franța și România au convenit să solicite împreună Comisiei Europene suplimentarea fondurilor destinate integrării romilor.

Aproximativ 8.313 romi români și bulgari au fost repatriați de la începutul anului, potrivit autorităților franceze, în timp ce în 2009 numărul acestora a fost de 9.875 de persoane.

Acțiunile Guvernului francez au atras critici vehemente din partea societății civile, a stângii și a Bisericii, fiind, de asemenea, criticate de Organizația Națiunilor Unite.

Până la momentul definitivării anchetei derulate de Uniunea Europeană, subscriu la declarația secretarului de stat pentru afaceri europene din Ministerul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu, care afirma în cadrul întâlnirii cu reprezentanții Uniunii Europene că „România nu va tolera discriminarea cetățenilor români și a profilului României de stat membru al UE”.

România nu se derobează în niciun caz de responsabilitățile pe care le are în ceea ce privește o mai bună accesare a fondurilor comunitare pentru integrare socială. Rezolvarea problemei reclamă însă participarea și implicarea tuturor statelor membre UE în măsuri de creștere a gradului de incluziune socială a romilor.

Măsurile pe care România își propune să le întreprindă în acest sens se traduc în transformarea Platformei europene de incluziune a romilor în mecanism de coordonare a Comisiei, statelor membre, cu participarea ONG-urilor și adoptarea în fiecare an a unui plan de acțiune în cadrul platformei, imaginarea unui program educațional transfrontalier care să încurajeze accesul la educație al minorității rome și, nu în ultimul rând, crearea unui program de _secondment_ pentru experții romi, care să lucreze în instituțiile europene, cu implicarea Comisiei și a statelor membre.

Alexandru Mocanu

#116525

Declarația politică este intitulată „Maimuța, când nu are ce face�”.

În ziarul „Teleormanul” nr. 5.630 din 24 august anul curent, la rubrica „Accent”, sub semnătura celebrului (?!) B.P. – cu „B” de la Bulă și „P” de la� probabil! –, a apărut un fel de articol în care acesta caută cu orice chip să mă ponegrească, să mă ironizeze și să mă discrediteze în ochii publicului. De ce? Habar n-am!

E drept, ziarul a ales de multă vreme să mă ignore, pentru motivul că nu sunt un adulator al mult iubitului și stimatului nostru președinte de consiliu județean, dar la fel de drept este că, după aceea, și eu mi-am pierdut stima și respectul pentru unele persoane din conducerea publicației. Așa că suntem ca-n tenis: _deuce_ peste tot.

Nu-mi propun să analizez acum speculațiile, răutățile și, cu atât mai puțin, aberațiile înșirate la adresa mea în așa-zisul articol, deoarece ar însemna să le acord o legitimitate pe care consider că nu o merită, și nu aroganța și nici vreun sentiment de putere sau dezinteresul pentru dezbaterea și informarea publică mă îndeamnă să procedez astfel. Personal, nu am pretins, nu pretind și nu voi pretinde niciodată de la nimeni favoruri, privilegii sau beneficii nemeritate. În egală măsură, asemenea favoruri, privilegii sau beneficii nu mi-au fost și nu-mi sunt promise sau acordate de nimeni.

În general, nu am o problemă cu jurnaliștii. Singurul lucru pe care, cu umilință, recunosc că îndrăznesc să-l pretind cu obstinație acestora este să nu fie ipocriți, ba mai mult, să dea dovadă de bun-simț, adică de cei șapte ani de acasă, indiferent pe cine slujesc și indiferent la ce favoruri, privilegii ori beneficii nemeritate tânjesc de o viață.

Din respect pentru toți teleormănenii și nu doar pentru cei care m-au votat, precizez telegrafic următoarele:

– declarațiile politice nu sunt obligat să le fac exclusiv de la tribuna Parlamentului și nici nu am pretins asta. Pentru mine este mai important ca teleormănenii mei să știe cum gândesc și cum (re)acționez și abia după aceea și restul românilor, dacă sunt interesați. Că declarațiile nu sunt pe placul unora sau că problematica abordată nu este pe placul altora, asta ține de� _de gustibus_ , iar aceasta� _non disputandum_ , iar eu îmi asum acest lucru;

– nu am evitat „afacerea Nițulescu” de la Spitalul TBC Roșiori, dar până în prezent nimeni nu a arătat care sunt articolele de lege pe care le-ar fi încălcat prefectul. În astfel de situații, nu am nevoie de impulsul nimănui, iar cele două declarații politice în cazul Ridzi stau mărturie în acest sens.

Apropo, știe B.P. la ce prețuri exorbitante a vândut Dragnea ani și ani de zile alimente (și nu numai) la Spitalul Județean, la Direcția Copilului etc.?

Dacă răspunsul este „nu”, îl invit să intre în arhivă și să recitească măcar colecția ziarului „Teleormanul”, din urmă cu câțiva ani, când ziarul era mult mai credibil, precum și actele de control ale Curții de Conturi. Cum s-au valorificat toate astea, e o altă problemă, pe care doar Văcăroiu o știe� Oricum însă, pentru toate ilegalitățile despre care a luat cunoștință, îi recomand cu căldură lui B.P. adresa Parchetului județean, unde, la o adică�, o poate da și anonimă, pe care apoi să o semneze cu încredere. Dacă le știe și nu le denunță, poate fi acuzat de „tăinuire”, de „favorizarea lui Dragnea” (a infractorului, vreau să zic), de „complicitate” și de câte și mai câte;

– nu am ostracizat pe nimeni în PDL, cu atât mai puțin pe domnul Mara. Din două una: ori B.P. nu are proprietatea termenilor, ori nu-l cunoaște pe domnul Mara. Crede cineva că Florică Mara poate fi ostracizat? Chiar, cine e prostul care crede că Florică poate fi înlăturat, exclus ori exilat din viața publică?;

– sunt acuzat că declarațiile mele politice – care, sunt convins, îl enervează la culme pe nevolnicul B.P. – sunt doar niște elucubrații. Șocat, mă uit în DEX și citesc: „elucubrație = s.f., Combinație haotică de elemente absurde; aberație; divagație.” M-am convins, articolul lui B.P. este o elucubrație!

Cât privește alegațiile referitoare la pretinsa mea insensibilitate față de greutățile alegătorilor din colegiu ori insinuarea idioată că n-aș mai locui în Roșiori, le las în seama teleormănenilor să le judece, pentru că ei știu cel mai bine care e adevărul. Eu nu am ce să (mai) zic. Poate doar că „orice maimuță, când n-are ce face, se scarpină-n c� până îi dă sângele!”

Îmi amintesc însă că, mult mai inspirat și infinit mai talentat, inegalabilul Păstorel Teodoreanu, într-o situație similară, a scris: „În țara asta prefăcută/Căcații scriu, în loc să pută (�)”.

P.S.1. Dacă deontologul B.P., lipsit de bărbăția asumării articolului, consideră necesar ca prezenta să apară în „Monitorul Oficial al României” și să rămână în analele Senatului, e suficient să o spună și eu mă oblig să o prezint plenului Senatului în prima sesiune de declarații politice de după vacanță. Nu de altceva, dar, văzând cât sârg a depus panarama chiar în ziua de 23 august(!) pentru ca niște lături să apară în ziua de 24, n-aș vrea să se simtă, cumva, „ostracizat”!

Tocmai de aceea, închei tot cu o vorbă a lui Păstorel: „Căpitane,/Nu fi trist!/Garda merge înainte/Prin partidul comunist!” Adică, pofta ce-ai poftit, bibicule!

P.S.2. Dacă însă B.P. simte nevoia și altor declarații politice, îl asigur că nu trebuie să-și facă griji: vor veni cu siguranță.

Adrian Țuțuianu

#121916

Declarația politică se intitulează „Statul care umilește”. Stimați colegi,

Nu-mi iese din minte imaginea televizată a domnului ministru Șeitan, care, pus să privească pe un laptop cadre cu cozile nesfârșite de la Casa Județeană de Pensii sau ANOFM, a început să-i certe, enervat, pe jurnaliștii care „manipulează opinia publică”. Era ceva de genul dosului de palmă aplicat de Traian Băsescu unui copil și care, în apologia PDL, nu era palmă, ci adiere de vânt.

Tocmai de aceea, deși titlul se referă la stat ca instituție politico-administrativă a societății, corect ar fi să vorbim despre „păpușarii politici” care păstoresc la ora actuală această societate, pentru că, în fond și la urma urmei, ei sunt administratorii bătăilor de joc la care sunt supuși cetățenii acestei țări. Ordinea e pur întâmplătoare.

Ești persoană plătită prin drepturi de autor? Înseamnă că sunt șanse mari să lucrezi în mass-media, cea mai iubită diviziune a muncii dinspre Cotroceni. Ca atare, te duci frumos, ca un „găozar” ce ești, și te așezi la coadă la șomaj, la Casa de Pensii, la Casa de Asigurări de Sănătate. Să te saturi să mai scrii că președintele nu e bun sau că avem un guvern prost. Ia de la Boc! Ia și de la Băsescu”.

Ce te faci însă dacă ești actor, monstru sacru, și te numești Ion Lucian sau Victor Rebengiuc? Treci tot prin calvarul ăsta? Treci, că ești victimă colaterală și nu se-nțepenește sistemul lui Boc în doi-trei mucaliți plângăcioși.

Ești pensionar militar și ți se înjumătățește pensia prin noul proiect al lui Boc, Șeitan și compania? Ia de la Băsescu și treci la alergat!

Știm că mai ai câțiva ani de trăit, dar măcar să-i trăiești târându-te pe la ghișee, și asta ca să ceri niște acte de la Ministerul Apărării Naționale, pentru a le duce înapoi la Ministerul Apărării Naționale. Iar esența bătăii de joc stă în aceea că ești pus să alergi la bătrânețe după niște hârtii care să ducă la înjumătățirea pensiei tale. Ba mai mult, să te pună să-i rogi, în scris, să-ți ia banii câștigați cinstit. Ce minte perversă trebuie să ai ca să gândești o asemenea tortură?

Ești funcționar care ai ajuns să lucrezi într-o instituție a statului pe munca și mintea ta, iar în birou mai ai trei colegi care au lipit afișe cu Băsescu anul trecut? Marș la restructurare, că țara n-are nevoie de nesimțiți ca tine! Ia de la Băsescu reforma statului, rămâne doar cine vibrează la „Omu’ bun și pomu’ copt”.

Ești fost deținut politic, umilit și înjosit după gratiile comuniste? Mai ia de la Băsescu o umilință! Se numește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și prin ea Guvernul plafonează drastic despăgubirile pe care foștii deținuți le puteau primi potrivit hotărârii instanței de judecată.

Practic, a stat el Boc și s-a gândit puțin și a ajuns la concluzia că supliciile groaznice din lagărele de muncă nu valorează mare lucru. „Ce-a fost, a fost! La ce să-i mai despăgubim pe nenorociți? Doar nu i-am bătut noi!”, pare să sune noua filozofie guvernamentală.

Ești muncitor român în țară străină? Ia de la Băsescu mulțumiri și stai acolo, că stai bine! Pentru că, dacă ai de gând să te întorci în România și-ți ceri dreptul la ajutor de șomaj sau pensie (exclus loc de muncă), te-ai lins pe bot de dragostea prezidențială. Pui pe butuci bugetul statului, care nu-și permite să susțină trântori ca tine. Așa că rupe-ți spinarea și trimite bani, dacă vrei ca președintele să te iubească în continuare! ## Stimați colegi,

Seria de umilințe patronată de regimul Băsescu–Boc și de lacheii săi poate continua la nesfârșit. Recentele măsuri procriză nu fac decât să întregească un tablou absurd. Adăugați la asta hotărârile de guvern și ordonanțele neconstituționale pe bandă rulantă și veți avea imaginea tristă a disprețului instituționalizat în România marinărească.

E revoltător? Desigur că e.

E imoral? E.

Inacceptabil? Și asta.

Numai că la toate strigătele disperate replica sună a nenorocită de marcă monosilabică: „Hă, hă, hă!”

A� și ar mai fi o umilință de dată recentă, sacii de cartofi depozitați în biroul parlamentar al lui Sever Voinescu-Cotoi și împărțiți prahovenilor în semn de mărinimie portocalie. De fapt, batjocura supremă nu constă în pomana pedelistă, ne-am obișnuit cu ea, ci în explicațiile jenante ale PDL: „Cartofii erau pentru pedeliștii săraci.” Ați auzit ceva mai stupid? Pedelist sărac! Probabil, o nouă specie SF.

Dacă n-ar fi trist, ar fi teribil de amuzant. Jos pălăria! Vă mulțumesc.

Valer Marian

#126382

Declarația politică se intitulează „Prăbușirea României și umilirea românilor”.

Regimul Băsescu–Boc se află la ceas de bilanț și, ca atare, considerăm că este util să prezentăm opiniei publice principalele sale „realizări”.

Pentru acest an a fost anunțat un deficit bugetar în jur de 7%, după ce la adoptarea bugetului de stat a fost estimat la 5,9%. Inflația se apropie de 8%, după ce la adoptarea bugetului fusese estimată la 3,5%. Creșterea economică a trecut pe minus (de la -1,7% la -1,9%), după ce Guvernul Boc anunțase o creștere de 1,3%. Datoria externă a României a trecut de 87 de miliarde de euro, în condițiile unui PIB estimat de 120 de miliarde de euro, rezultând o îndatorare de peste 4.000 de euro pe cap de locuitor. Numărul șomerilor se apropie de 800.000, estimându-se o rată a șomajului de 8,5% la sfârșitul anului. Evaziunea fiscală este estimată la 40 de miliarde de euro. Investițiile străine sunt aproape nule, iar majoritatea IMM-urilor sunt pe butuci. În agricultură s-a înregistrat „performanța” necultivării a 3 milioane de hectare teren arabil, ceea ce înseamnă o pierdere de cel puțin 9 milioane de tone de cereale în acest an. Piața imobiliară s-a blocat, iar Programul „Prima Casă” a fost un eșec, prin acesta vânzându-se 20.000 de locuințe, din care numai 500 au fost locuințe noi, celelalte 19.500 fiind locuințe vechi. Educația a rămas în continuare subfinanțată, iar în acest an au fost înregistrate cele mai slabe rezultate ale elevilor la examenele de bacalaureat și ale profesorilor la examenele de titularizare. Subfinanțată a rămas și sănătatea națională, iar cazul de la Maternitatea Giulești din București, soldat cu moartea a cinci bebeluși și rănirea gravă a altor șase, a dus România la periferia lumii civilizate. Cercetarea a fost uitată cu desăvârșire, iar turismul a ieșit în evidență doar prin noul

brand de țară, care a fost achiziționat la un preț de un milion de euro, deși putea fi cumpărat de pe internet de 4.000 de ori mai ieftin, respectiv cu doar 250 de euro.

Regimul Băsescu–Boc s-a distins și prin umilirea și antagonizarea tuturor categoriilor socioprofesionale. Funcționarii publici și ceilalți angajați bugetari au fost umiliți prin tăierea salariilor cu 25%. Pensionarii au fost umiliți prin legiferarea reducerii pensiilor cu 15%, care a fost însă declarată neconstituțională, iar ulterior prin intenția anunțată de impozitare a pensiilor cu 16%. Militarii și polițiștii pensionari au fost umiliți nu numai prin reducerea pensiilor, ci și prin obligarea lor de a-și căuta acte justificative în vederea recalculării pensiilor la unitățile în care au activat. Tinerii sunt umiliți prin neasigurarea de locuri de muncă și prin lipsa oricărei perspective. Agricultorii au fost umiliți prin neacordarea de subvenții în acest an. Profesorii au fost umiliți prin terfelirea frecventă de către președintele Traian Băsescu a rolului lor educativ și a importanței muncii prestate. Medicii au fost umiliți prin contestarea profesionalismului lor în diagnosticare de către șeful statului și prin îndemnul prezidențial de a pleca din țară. Oamenii de creație – scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, jurnaliști etc. – au fost umiliți atât prin majorarea CAS pentru drepturi de autor în această perioadă de criză, cât și prin obligarea lor de a depune declarații în acest sens la trei instituții diferite – Casa de Pensii, Casa de Sănătate și agenția de șomaj. Jurnaliștii au fost umiliți nu numai prin creșterea CAS, ci și prin decretarea presei de către CSAT drept risc pentru securitatea națională.

Regimul Băsescu–Boc a reușit să compromită și instituțiile fundamentale ale democrației și ale statului de drept. Parlamentul și Guvernul au ajuns la o cotă de neîncredere fără precedent în perioada postcomunistă, 85% din români declarând că nu au încredere în aceste instituții, potrivit unui recent sondaj. Președinția României a devenit o instituție izolată din cauza stilului autoritarist și distructiv de conducere al actualului șef al statului. Justiția este demonizată, presa este sabotată, societatea civilă este ignorată și marginalizată, iar la instituțiile de ordine publică se constată o disoluție a autorității comparabilă cu cea din perioada 1998–1999. Instituțiile publice deconcentrate au fost mai politizate ca niciodată în perioada postdecembristă de către principalul partid de guvernământ (PDL), care a recurs din plin la practici bolșevice sau clientelare, cel mai ilustrativ în acest sens fiind cazul unui fost ospătar numit director la Electrica Transilvania Nord, care a declarat ziariștilor că trebuie să întrebe la București câți wați are un kilowatt.

Regimul Băsescu–Boc a dus România și într-o stare de izolare internațională și de recrudescență conflictuală cu unele state vecine. Niciun șef de stat sau de guvern din lumea occidentală nu a vizitat România în acest an, iar președintele Traian Băsescu nu a fost invitat în nicio capitală importantă, exceptând summiturile Uniunii Europene, unde este evitat de majoritatea șefilor de stat sau de guverne. Camarazii săi politici de gintă latină, populari și populiști, președintele Franței Nicolas Sarkozy și premierul Italiei Silvio Berlusconi au umilit România în fața Europei prin noile politici aplicate față de romii emigrați din țara noastră. România a adoptat o atitudine de pasivitate umilă față de puseurile naționalist-autonomiste ale noului Guvern de la Budapesta, nici Președinția, nici Guvernul și nici Ministerul Afacerilor Externe neavând nicio reacție oficială față de Legea dublei cetățenii, adoptată în această vară de Parlamentul Ungariei. Relațiile cu Rusia și cu Ucraina au ajuns iar într-un stadiu conflictual ridicat, cu amenințări mocnite și de la Moscova, și de la Kiev. Președintele Băsescu n-a reușit nici să îmbunătățească soarta românilor din Serbia, deși s-a tot lăudat cu prietenia sa cu omologul său sârb Boris Tadić.

Prăbușirea României și umilirea românilor pot fi oprite doar prin debarcarea regimului Băsescu–Boc.

Doina Silistru

#132404

Declarația politică se intitulează „Expulzarea romilor din Franța – o soluție de moment”.

În urma extinderii UE către est (în 2004 și 2007), populația de etnie romă a crescut semnificativ. Estimată în prezent la 10-12 milioane de cetățeni, aceasta reprezintă cea mai importantă minoritate etnică din Uniunea Europeană. În mare parte, cetățenii de etnie romă trăiesc în sărăcie, la marginea societății, având un acces limitat la educație, locuri de muncă și îngrijiri medicale.

Romii sunt cetățeni europeni cu toate drepturile legale, inclusiv acela de a-și stabili rezidența acolo unde consideră că le este mai bine. Bulgarii și românii, ale căror țări au aderat în 2007 la UE, nu pot sta mai mult de trei luni în Franța fără a munci sau fără a studia legal.

Decizia de expulzare a romilor a fost luată după ce președintele Franței Nicolas Sarkozy a realizat o conexiune între romi și infracționalitate și a demarat o campanie de demolare a taberelor ilegale ale acestora.

Taberele ilegale sunt descrise ca fiind „surse ale traficului ilegal, ale standardelor de viață profund șocante, de exploatare a copiilor pentru cerșit, ale prostituției și crimei”.

Anul trecut, circa opt mii de romi au fost forțați să părăsească teritoriul Franței, cu destinația România. Aceste măsuri nu sunt cele mai potrivite pentru a îmbunătăți situația acestei vulnerabile minorități. Dimpotrivă, ele pot duce la o accentuare a manifestărilor rasiste și xenofobe în Europa.

Campania legată de romii din România i-a adus președintelui francez Nicolas Sarkozy o creștere cu 2% în sondaje, la capitolul încredere, dar cu prețul unor cheltuieli imense.

Potrivit Raportului de activitate al Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare (OFII) pe anul 2009, din cele 156 de milioane de euro alocate de francezi programelor pentru imigranți, circa 11 milioane de euro au fost „mâncate” de repatrieri, autoritățile franceze plătindu-i pe romi cu 300 de euro de adult și 100 de euro pentru fiecare minor pentru a se

întoarce în țările de origine. Numai pentru a-i stimula să plece, statul francez a cheltuit peste 3 milioane de euro!

Decizia Franței de a expulza câteva sute de romi către România și Bulgaria este amplu comentată de publicațiile străine, care atrag atenția fie asupra ineficienței acestei măsuri, fie asupra criticilor la care se expune Parisul.

Grupurile pentru drepturile omului susțin că aprecierile lui Sarkozy și decizia sa de a convoca o reuniune ministerială pentru a discuta despre romi riscă stigmatizarea unui grup social cu tradiții culturale de mult stabilite. Guvernul susține că nu este o problemă de etnie, ci de respectare a legii.

Vaticanul a declarat că „nu poți generaliza și nu poți da afară un grup întreg de oameni”. Numeroși reprezentanți ai Bisericii Catolice din Franța și-au exprimat deja dezacordul față de politica guvernamentală de repatriere în grupuri a țiganilor către țările lor de origine. Parisul a fost criticat și la ONU în privința repatrierii romilor și, mai general, pentru faptul că Nicolas Sarkozy stabilește o legătură între imigrație și lipsa de securitate. ONU a criticat deportarea controversată din Franța a imigranților romi, cerând Guvernului francez mai degrabă să reintegreze membrii minorităților etnice, decât să-i expulzeze.

Ministrul suedez pentru afaceri europene Birgitta Ohlsson consideră că Franța ar trebui să fie sancționată financiar din cauza felului în care tratează etnicii romi.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană a declarat că va revizui decizia Guvernului francez, pentru a verifica dacă acțiunile de expulzare au fost legale.

Expulzarea romilor nu este o soluție, sunt necesare programe pentru integrarea acestora. Aceste măsuri sunt controversate, criticii afirmând că aceste minorități sunt stigmatizate de un guvern care încearcă să distragă atenția de la un scandal de corupție. Este nevoia politicienilor francezi, care se apropie de alegeri, de a fi vizibili.

Expulzarea romilor din Franța poate genera reacții xenofobe, pe fond de criză economică. Expulzarea romilor fără conceperea unui set de reguli care să fie propuse la nivelul Consiliului European nu este corectă. Există romi care se comportă bine, adică nu folosesc terenuri în mod ilegal și nu trăiesc din delincvențe. Cei care încalcă legea trebuie pedepsiți. Dacă un cetățean român este ilegal în Franța, el ar trebui să fie deportat. Nimeni nu trebuie expulzat doar pentru că este rom!

Repatrierea romilor poate fi o soluție de moment, dar, pe fond, problema nu se rezolvă. Măsura expulzării este un gest anticonstituțional, pentru că nu numai că nu rezolvă problema romilor, dar chiar o agravează. Repatrierea romilor e doar o măsură pe termen scurt și efectele nu vor fi foarte benefice. Problema principală, cea a integrării persoanelor aparținând acestei etnii, nu va fi rezolvată. Experții au avertizat că expulzările sunt inutile, pentru că nimic nu îi împiedică pe cei vizați să se întoarcă imediat înapoi în Franța.

Problema romilor nu este una românească sau franceză, ci una europeană. Uniunea Europeană ar trebui să pună în practică un plan vast de integrare, având în vedere amploarea problemelor cu care se confruntă această minoritate. Cei mai mulți romi sunt victime ale discriminării, ceea ce îi împiedică să fie corect educați și asimilați de piața muncii. Țările de origine au o responsabilitate mare în privința integrării romilor în societate.

Romii reprezintă a doua minoritate etnică din România, după maghiari. România trebuie să se implice în integrarea romilor în societate. Trebuie să se răspundă nevoilor lor de angajare, astfel încât să aibă un motiv de a se stabili în România. Printr-un dialog interinstituțional bilateral foarte susținut, putem să ajungem la niște concluzii demne de parteneriatul strategic dintre Franța și România.

Problema romilor este atât bilaterală, cât și europeană și se va rezolva printr-o schimbare de atitudine și prin responsabilizarea tuturor guvernelor europene.

Problemele legate de imigrare aparțin tuturor. Trebuie căutate și aplicate programe care să-i ajute să se integreze și să nu fie excluși.

Șerban Constantin Valeca

#138550

Declarația politică este intitulată „Guvernul-bâlbe fără număr�”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am criticat de mai multe ori în declarațiile mele politice lipsa de viziune și bâlbâiala de care a dat dovadă actualul Guvern. De fiecare dată când acest Guvern a luat o măsură, a făcut-o fără a ține cont de Constituție, de lege sau de popor. Aș putea spune, fără să greșesc, că Guvernul Boc, deși este condus de un jurist, are cele mai multe hotărâri și ordonanțe declarate neconstituționale. Astfel, în unele cazuri, guvernanții portocalii se văd obligați să-și repare greșelile pe care le-au făcut, orbiți de reduceri și tăieri.

Acesta este și cazul BNR, unde ministrul finanțelor publice Sebastian Vlădescu a ordonat diminuarea salariilor – potrivit ordonanței, se reduc cu 25% veniturile din sectorul bugetar –, deși Banca Națională este o instituție independentă care nu funcționează în sistemul bugetar.

Banca Centrală Europeană și-a exprimat dezacordul față de măsura aplicată de Guvernul României în cazul BNR, așa că Guvernul ia în calcul acum revenirea salariilor angajaților Băncii Naționale a României la nivelul de dinainte de reducerea cu 25% a veniturilor din sistemul bugetar sau se încearcă o nouă ordonanță pentru „adormirea vigilenței” Băncii Europene.

Stimate colege și stimați colegi,

Uitați, așadar, încă o mostră de bâlbă a Guvernului.

Mă întreb cât timp parlamentarii din banca puterii vor mai putea susține asemenea aberații: ordonanțe date de Emil Boc, ce turuie neîntrerupt despre reduceri, tăieri – nu și despre creșteri bugetare, plusvaloare, creștere de productivitate – sau despre transparență, cultură juridică, iar după o lună, maximum două, vine abuziv cu o altă ordonanță, să o repare pe prima și, la susținerea în Parlament, în loc să ceară scuze, turuie din nou despre faptul

că nu poate face nimic din cauza – atenție! – a celor din opoziție, care nu știu ce făceau pe vremea când maestrul Ion Cristoiu scria despre o găină violată (?!)

În acest timp, colegii parlamentari sar, nu din banca puterii, ci în ajutorul lui Boc, să-i repare din nou bâlbele, că este sarcină de partid.

Văzând că premierul nu se lasă de scamatorii juridice pe spinarea românilor, mă întreb cât o să-l mai suporte cei din băncile din dreapta, deoarece această susținere fără limite este și tragică, și jenantă.

Vă mulțumesc.

Alexandru Cordoș

#140941

Declarația politică se intitulează „Cum se vindecă nostalgia după eternele cozi ceaușiste”.

„Pe pământ avem de toate/Și mai bune, și mai rele”, spuneau versurile unui cântec folk pe vremea Cenaclului „Flacăra”.

Astăzi, cele bune nu prea „se adună”, în schimb de „cele rele” avem parte din belșug. Nu trece o zi fără să nu fim „răsfățați” de găselnițele din ce în ce mai aberante, prin care Guvernul Boc vrea să aducă bani cu forța la bugetul statului, cum altfel decât tot prin exploatarea nervilor și a bugetului secătuit al bietului contribuabil.

De la „foncirea” de pe vremea celebrului personaj al lui Marin Preda, Ilie Moromete, și până la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58 din 2010 nu e decât o distanță temporală. În ceea ce privește reacția la aplicarea ei, și atunci, ca și acum nu se cunoaște decât una singură: panica.

Dacă au avut nenorocul să fie înmatriculate în evidența administrativă drept persoane fizice autorizate, etichetă care are de-a dreptul greutatea unui blestem, sau dacă, și mai rău, au avut ghinionul să aibă înclinații artistice răsplătite cu calificativul de drepturi de autor, românii, mai mult sau mai puțin celebri, au fost obligați, timp de aproape o săptămână, să se calce în picioare pentru a-și plăti contribuțiile sociale, la niște cozi infernale, care l-ar face până și pe Ceaușescu să pălească de invidie pentru inventivitatea mefistofelică a Guvernului actual.

Dacă putem admite că intenția ordonanței de a stopa inflația de drepturi de autor și cohorta de privilegii pe care o presupunea era una benefică, implementarea legii, absolut defectuoasă, prin niște norme metodologice de-a dreptul aberante, demonstrează că nu s-a făcut în niciun caz o analiză atentă premergătoare acestei decizii.

Traseul celor supuși supliciului contribuțiilor presupunea Casa de Pensii, de Sănătate și agențiile de șomaj, în primă instanță.

Corecturile au apărut pe parcurs, în urma sesizărilor din mass-media, după ce oficialii au părut cu adevărat revoltați de declanșarea isteriei prin intermediul presei.

Statul nostru e unul „generos”, el nu se mulțumește cu o măsură izolată sau două, nu e suficient că a dat activitatea firmelor peste cap prin majorarea TVA, peste noapte, acum se îndeletnicește cu exact ce îi este lui mai drag: cu prigoana cetățenilor, care se văd obligați, fie că se numără sau nu printre nostalgicii după cozile ceaușiste de tristă notorietate, să suporte rigorile unor legi născute neterminate de către niște guvernanți incompetenți.

Cum era de așteptat, întreaga operațiune menită să aducă statului mai mulți bani la buget – intenție lăudabilă de altfel – s-a transformat într-un nou exercițiu de umilire a contribuabilului, nevoit să îndure ore nesfârșite de așteptare la cozi infernale.

La oficiile forțelor de muncă s-au cerut date despre contractele de drepturi de autor, copii de pe buletinele de identitate, la alte instituții s-a cerut dovada că actele respective sunt înregistrate la administrația financiară. Unii contribuabili, care dețineau și contract de muncă, și câte două drepturi de autor, au fost nevoiți să se înarmeze cu răbdare și să completeze trei declarații în loc de una, ca să nu mai vorbim despre faptul că respectivul CAS se plătește în acest caz de trei ori, deși nu mi se pare normal.

În țara răbdatului la cozi degeaba, statul de vorbă ca să nu afli nimic este ridicat la rang de politică de stat. Funcționari depășiți de situație, cetățeni năuciți de-a dreptul de o birocrație aberantă, sărăcie lucie pe firmamentul falimentului de țară, iată „binefacerile” unui guvern născut în zodia racului și care refuză să se ducă singur la fundul apei.

Remanierea guvernamentală anunțată cu surle și trâmbițe nu este o soluție, e doar menținerea în comă profundă a unui organism bolnav, care tinde să ne contamineze pe toți. Proasta gestiune a destinelor unei nații ne afectează pe toți nu numai acum, dar și pe viitor, pentru că se amanetează iresponsabil și soarta copiilor noștri. Vă asigur că nu vom permite acest lucru.

Nicolae Moga

#144993

Declarația politică este intitulată „În Țara Fără de Lege caut pe «Cineva care să ne apere»”.

## Stimați colegi,

Nu vă fie teamă, această declarație politică nu este un pamflet și nici o litanie pentru cei care zilnic își pierd viața din neglijența criminală a semenilor noștri, ce spun eu a semenilor, din vina criminală a unui Guvern incompetent și bolnav, care nu reușește, de când s-a instalat, să ne ducă decât în Țara Nicăieri.

Ce este, așadar, această declarație politică?

Este semnalul de alarmă pe care orice om responsabil se simte dator să îl tragă atunci când presimte apropierea unui cataclism. Numai că aici nu ne confruntăm cu un capriciu al naturii dezlănțuite, ci cu un veritabil accident al istoriei, cu „joia neagră” a unui „Guvern Ku Klux Klan”, care îi condamnă fără judecată la moarte pe toți „afroamericanii” autohtoni, acești Harapi Albi pe care a pus talpa asupritoare.

## La ce suntem condamnați zilnic?

Cu riscul de a face concurență neloială știrilor de la ora 17.00 ale anumitor posturi TV, permiteți-mi să vă reamintesc calendarul funebru doar al ultimelor două săptămâni:

1. Cel mai grav și fără precedent eveniment: bebelușii arși de vii în maternitatea groazei. Nu pot să nu mă opresc asupra acestui tragic eveniment care a făcut înconjurul lumii, propulsându-ne pe primul loc în topul țărilor în care viața unui om nu valorează nici doi bani. Cum altfel ar putea fi catalogată o asemenea neglijență criminală, care a condus la refuzul celui mai elementar drept al ființei umane: dreptul la viață?

Am privit stupefiat și tot circul mediatic care i-a avut drept țapi ispășitori pe asistenta care ar fi trebuit să-i supravegheze pe micuți de una singură și pe directorul tehnic al spitalului – un personaj dramatic, aflat la vârsta senectuții, care a fost probabil angajat pentru a face economii spitalului dintre persoanele aflate deja în pensie. Am văzut însă cum directorul spitalului, deocamdată suspendat, a beneficiat de un tratament de VIP, cum îi și stă bine unei persoane cu așa o notorietate privind palmaresul clinic, și a avut parte de serviciile de specialitate ale unor avocați care se respectă prin grija cu care își aleg clienții duplicitari sau numai pe sprânceană și pe criteriul buzunarului generos. Dar de ce să mă înverșunez eu acum pe director și pe avocați, când aș putea să mă uit mai sus și să văd că adevăratul vinovat e sărăcia și cu ea nu prea ai cum să lupți cu mâinile goale și cu pantalonii peticiți, pentru că în această stare ne-a adus Guvernul în derivă, care „trebuia să poarte un nume” și s-a nimerit ca matrozului să-i placă cuvântul „Boc”. E scurt și nu trebuie să-l și silabisești când nu ai capul prea limpede.

E simplu și te duce cu gândul la o durere de măsea de care nu scapi cu una, cu două, ci doar cu picături de rădăcină de clește.

04 · Informare · informare

Informare privind conducerea grupurilor parlamentare ale Senatului 3; 4

8 discursuri

Emilian Valentin Frâncu
#149498
Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc – doi ani de incompetență”.
În septembrie 2010 se împlinesc doi ani de la debutul crizei mondiale, care, odată ajunsă în România, a scos la iveală nenumăratele probleme cu care se confrunta sistemul nostru economic.
Creșterea înregistrată în perioada 2004–2007, în care Partidul Național Liberal a făcut parte din Guvernul condus tot de un liberal – Călin Popescu-Tăriceanu –, a părut că orbește noul Guvern condus de Emil Boc. Acesta a preferat să ignore semnele unui colaps iminent, care a și avut loc ulterior.
Comparați sistemul nostru economic cu o găleată plină de găuri. Cât timp debitul de la robinet este mare, adică banii veniți din exterior acoperă scurgerile, nivelul apei crește și găleata pare că se umple. În 2008, când robinetul s-a închis treptat, adică nu au mai intrat bani din afară în România, găurile existente au continuat să provoace pierderi, până s-a ajuns la un nivel critic.
De atunci, numărul șomerilor a ajuns la 701.854 în luna iunie 2010, conform Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, dublu față de perioada asemănătoare din 2008; zeci de mii de firme românești au intrat în insolvență, iar România s-a văzut nevoită să apeleze la împrumuturi externe pentru a nu urma un traseu asemănător.
În tot acest timp, Guvernul Boc a reușit performanța de a rămâne pasiv la adevăratele nevoi ale economiei – acelea de astupare a găurilor –, adică de stopare a pierderilor cauzate de administrarea proastă a resurselor existente, de lipsa combaterii corupției și de încetinirea ritmului de îmbunătățire a infrastructurii.
În schimb, Guvernul a preferat să suporte aceste neajunsuri, mimând măsuri anticriză prin reducerea veniturilor bugetarilor, creșterea TVA, impozitarea excesivă sau chiar abuzivă și subfinanțarea unor ministere în favoarea altora.
Iată deci, dacă mai era nevoie, încă o confirmare că actualul Executiv nu vrea, sau nu poate, să asigure măsurile necesare, utile și benefice economiei, statului și societății românești. Cât timp situația aceasta va continua, cetățenii români vor suporta inutil o povară care, în primul rând, nici nu trebuia să-i apese.
Marius Petre Nicoară
#151705
Declarația politică se intitulează „Experimentul Boc trebuie să ia sfârșit”.
Stimați colegi,
Mă bucură întâlnirea cu dumneavoastră, pentru că acest lucru înseamnă că a început sesiunea în care vom vota o moțiune de cenzură, vom aduce amendamente unor legi importante și vom avea ocazia să corectăm altele.
Mă întristează însă faptul că a trebuit să ajungem până aici, în situația în care România pare la capăt de drum, într-o Europă care începe să-și revină după criza economică. Sunt luni bune de când cerem să se ia măsuri de redresare economică, cerem să înceteze producerea pe bandă rulantă de ordonanțe și hotărâri de guvern împotriva Constituției, să fie oprite afacerile clientelei politice�, dar vocea noastră nu s-a auzit până la Palatul Victoria sau Cotroceni.
Și iată-ne acum, la 1 septembrie, termenul dat de președinte, așteptând remanierile promise. Nu cred în schimbarea peste noapte în bine și nu cred în oameni providențiali în Cabinetul Boc, dar am ajuns să îmi doresc să plece măcar un ministru incompetent. Și, ca mine, toți românii.
Astăzi, la Cluj, artiștii sunt în stradă, revoltați. 1 septembrie înseamnă și ziua reluării protestelor diverselor categorii sociale, pentru că nu a rămas om care să nu fie afectat de totala lipsă de coerență și de viziune a Guvernului, de la mame la pensionari, de la militari la magistrați, de la actori la medici sau profesori.
Presa este cu ochii pe Parlament zilele acestea, iar motivul principal îl constituie anunțata moțiune de cenzură. Starea aceasta excepțională, care impune moțiunea, a ajuns să preocupe o țară întreagă. Suntem, cu siguranță, printre cei mai interesați de situația politică dintre europeni, cei mai fideli telespectatori ai dezbaterilor cu politicieni. Nici nu avem cum, pentru că viața ni se decide de la o zi la alta, suntem supuși mereu unor experimente legislative, o situație nemaiîntâlnită în istoria noastră. Exemplu concret și recent: după ce au constatat haosul de la ghișee la declararea veniturilor din drepturile de autor, guvernanții vor schimba ordonanța.
Această politică trebuie să înceteze. Stă în votul nostru decizia.
Cornel Popa
#153885
Declarația politică este intitulată „1 septembrie”. Stimați colegi,
Vă transmit speranța românilor din colegiul pe care îl reprezint, cei care vor să creadă că în sesiunea aceasta parlamentară vom acționa în numele lor și vom vota exclusiv în interesul lor.
1 septembrie reprezintă începutul anului bisericesc și vreau să cred că reprezintă un început și pentru România. Nu sunt adeptul schimbărilor de guverne într-un timp scurt, cred în stabilitate și continuitate, dar nu pot tolera bătaia de joc la care am fost supuși în tot acest timp de la instalarea Cabinetului Boc 1.
Mi-e frică să fac un bilanț al activității celor care au condus România din 2008, pentru că ar însemna să vorbesc despre fonduri delapidate pentru campania electorală a fiicei președintelui, despre record de ordonanțe de urgență neconstituționale, despre miliarde cheltuite pe afacerile cu mamele, mătușile sau bunicile care construiesc săli de sport, patinoare sau alte obiective portocalii� Pe scurt, despre o guvernare dezastruoasă, toate acestea pe fondul crizei economice globale, cea care a acționat ca o hârtie de turnesol pentru experimentul Boc, scoțând la iveală adevăratele interese ale demnitarilor actuali.
Vorbeam despre bilanț, pentru că am încredere în cuvântul președintelui Băsescu, cel care a dat termenul de 1 septembrie pentru lămurirea situației actualului Guvern. Nu el ar trebui să facă ordine la Palatul Victoria, dar într-o Românie haotică și total scăpată de sub control normalitatea este o raritate.
În acest context, stimați colegi, am convingerea că această sesiune parlamentară va cântări mult în deciderea viitorului nostru, motiv pentru care trebuie să analizăm atent responsabilitățile ce ne revin în calitate de reprezentanți ai celor care ne-au votat.
Vă mulțumesc.
Sorin Serioja Chivu
#155699
Declarația politică se intitulează „Un nou început – mai bun, unitar și solid”.
Stimați colegi,
„Când există voință, există și cale bătătorită.” (George Bernard Shaw)
Ziua de azi marchează începutul ultimei sesiuni parlamentare a acestui an, o sesiune care se anunță deja a fi una extrem de ocupată și care este cu atât mai importantă, cu cât România trece printr-o criză gravă, care trebuie depășită cât mai repede și cu efecte, pe cât posibil, cât mai mici asupra cetățenilor.
Va fi un program încărcat, în care numeroase inițiative legislative așteaptă să fie adoptate, dar doresc, stimați colegi, să trag două semnale de alarmă.
Primul este acela care privește adoptarea Legii educației naționale, una dintre legile vitale ale oricărei țări și care, cu cât este întârziată, cu atât mai multe consecințe va produce, iar principalele victime vor fi copiii noștri.
Este bine cunoscută importanța factorului emoțional în educație și nu cred că elevii români au nevoie de noi traume cauzate de lipsa certitudinii muncii lor, a viitorului, ca și a posibilităților ce li se oferă.
Vă invit, așadar, să meditați asupra acestui subiect și cu toții, indiferent de culoarea politică, să conștientizăm necesitatea acestui proiect, ajutând astfel „schimbul de mâine al României”.
Al doilea semnal de alarmă și, în același timp, mesajul meu către voi toți, dragi colegi, este de a nu uita nicio clipă
pentru ce ne aflăm aici. Să ne păstrăm solidari, să lăsăm deoparte orice alte interese și să reușim, prin coeziunea noastră, să ajutăm țara să treacă de această perioadă atât de grea.
În toate acestea, cel mai important crez este acela al voinței politice, singura care poate face diferența.
Mircea Dan Geoană
#157429
La partea de interpelări și întrebări am să-l invit pe domnul senator Nicolae Robu, reprezentând Grupul parlamentar al PNL, să adreseze Executivului interpelarea pe care dorește să o prezinte în plenul Senatului.
Vă rog, domnule senator.
Nicolae Robu
#157703
## Mulțumesc, domnule președinte.
Doamnelor și domnilor senatori,
Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc și domnului Daniel Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, și are ca obiect blocarea posturilor în învățământul superior.
Universitățile din România se confruntă, în ultimii doi ani, ca urmare a politicii guvernamentale în raport cu ele, cu multiple probleme, dintre care o bună parte au ajuns deja în stadiu critic.
Una dintre cele mai stringente astfel de probleme este, la ora actuală, blocarea posturilor.
## Domnule prim-ministru,
## Domnule ministru,
Știți bine că finanțarea învățământului superior – ne referim, evident, la finanțarea de bază – nu se face pe scheme de personal, ci pe studenți școlarizați, cu ajustări în funcție de domeniul de studii, nivelul studiilor, forma de învățământ și indicatorii de performanță ai universității.
Știți, de asemenea, că, cel puțin în cazul posturilor de preparator și asistent, cheltuielile aferente unui post sunt aceleași, indiferent dacă postul este ocupat sau dacă activitățile în cadrul lui sunt ținute în regim de plată cu ora.
Se pune atunci întrebarea: în interesul cui sunt blocate inclusiv aceste posturi? Este oare în interesul învățământului superior românesc ca cei mai buni absolvenți ai promoțiilor 2009 și 2010 să nu poată accede la o carieră universitară sau ca cei mai buni absolvenți ai promoțiilor 2007 și 2008, care au reușit să-și înceapă o astfel de carieră, fiind admiși, prin concurs, imediat după absolvire, pe postul de preparator, și cărora în 2009 și 2010 le-a expirat contractul de muncă, valabil, conform legii, în cazul preparatoriatului doar doi ani, să-și întrerupă, cu dramele și traumele inevitabile, această carieră și să ajungă pe drumuri? Sau ca alți tineri, de asemenea, dintre cei mai valoroși, care în anii 2009 și 2010 și-au finalizat cu succes doctorantura, să se trezească și ei pe drumuri sau să se orienteze spre posturi pentru care sunt supracalificați, iar toate acestea să se întâmple în timp ce universitățile au nevoie ardentă de toate aceste categorii de tineri valoroși? ## Domnule prim-ministru,
Mircea Dan Geoană
#160736
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc foarte mult, domnule senator.
Dați-mi voie să vă prezint lista colegilor care au prezentat în scris interpelări adresate Executivului:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Iulian Urban;
– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori: Adrian Țuțuianu, Ioan Mang, Trifon Belacurencu, Șerban Valeca, Gheorghe Pop, Alexandru Cordoș, Laurențiu Florian Coca și doamna senator Elena Mitrea;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Emilian Valentin Frâncu și Marius Petre Nicoară;
– din partea senatorilor independenți, domnii senatori Sorin Serioja Chivu și Liviu Câmpanu.
De asemenea, vă prezint lista senatorilor care au adresat în scris întrebări Guvernului României:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori: Dumitru Oprea, Gheorghe David, Ovidiu Marian și doamna senator Anca Boagiu;
– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori: Adrian Țuțuianu, Alexandru Cordoș, Valer Marian, Șerban Valeca, Marius Sorin Ovidiu Bota, Laurențiu Florian Coca și doamna senator Elena Mitrea;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori: Emilian Frâncu și Marius Petre Nicoară;
– din partea senatorilor independenți, domnul senator Ovidius Mărcuțianu.
Cu aceasta, am încheiat lista întrebărilor și interpelărilor. Evident, de săptămâna viitoare așteptăm Executivul cu răspunsurile cuvenite la aceste întrebări și interpelări.
În condițiile în care programul de lucru pe care l-am aprobat a ajuns la termenul scadent, declar închisă ședința de plen a Senatului României din această seară, nu înainte de a vă prezenta o notă cu privire la dreptul parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituțională pe următoarea lege:
– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.
Cu aceasta, procedura de notificare publică a fost îndeplinită.
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#163021
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|519275]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 120/10.IX.2010 conține 32 de pagini.**
Prețul: 6,40 lei

Cuprins

Stenograma

Deschiderea sesiunii ordinare de către președintele Senatului, domnul senator Mircea Dan Geoană

Domnul senator Constantin Sever Cibu anunță demisia sa din PNL și din Grupul parlamentar al PNL, urmând să activeze ca senator independent în cadrul Grupului parlamentar al senatorilor independenți

Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 2–4 septembrie

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 3; 13–14

Informare privind conducerea grupurilor parlamentare ale Senatului 3; 4