Camelia Gavrilă

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se referă la valorile culturale și spirituale ale Iașiului, puse și mai mult în evidență în contextul sărbătorii Sfintei Parascheva, o sărbătoare religioasă, sacră, cu o valoare semnificativă, nu doar pentru Iași, dar și pentru întreaga Moldovă și Bucovina.

Și chiar dacă a făcut obiectul altor evocări în cadrul zilei de astăzi, mi se pare firesc să reflectăm mai degrabă la modul în care o sărbătoare religioasă poate fi convertită într-un blazon, într-un simbol al unui oraș, și cum poate iradia și elemente de gândire, de reflecție, de reculegere, dar și elemente de convertire într-o formă de turism religios, de turism ecumenic, așa cum se află, de altfel, și în alte modele occidentale extrem de importante.

Iașiul a avut un calendar semnificativ în aceste zile, împletind, pe de o parte, frumusețea ritualului religios oficiat în fața Catedralei Metropolitane, în prezența unor importanți ierarhi din lumea ortodoxă, dar și din lumea romano-catolică; pe de altă parte însă sunt de semnalat și manifestările culturale, manifestările artistice, educaționale, care au reverberat o elevată seară a valorilor, realizată de Primăria Municipiului Iași, omagierea personalităților și a creațiilor din domeniul științei, al artei, al literaturii și al medicinei, din partea ieșenilor, și foarte multe alte... târguri tradiționale, care au adus în prim-plan pitorescul meșteșugurilor, obiectul artizanal autentic, valoarea tradiției.

Este momentul deci de reflectat și asupra modului în care sărbătorile religioase pot deveni semnificații ale unor orașe și – așa cum spuneam – elemente de turism religios, economic, împletind și aspectul social-economic. Pe de altă parte, este și momentul – vorbesc acum în calitate de pedagog – de a vedea cum se pot împleti, pe de o parte, valorile tradiționale, importanța bisericii și a credinței și, pe de altă parte, imperativele unei societăți moderne, destul de depărtate de sacru, destul de depărtate de valoarea aceasta a credinței.

Și probabil că cei 300.000 de pelerini care au venit în Iași sunt un semn că încă există vibrație spre credință, că ceea ce a însemnat biserica creștin-ortodoxă de-a lungul timpului, și în istorie, și în relație cu armata, și în momentele importante, sunt repere pe care le putem lua, le putem avea în atenție. Iar răspunsul pentru aceste dileme, între religie, pe de o parte, și laicitate, pe de altă parte, valori ale progresului științific, tehnologic, ar trebui să stea în echilibru și într-o dreaptă împletire.

Pe de altă parte, semnificația acestei sărbători e ca o uvertură înaintea centenarului Marii Uniri. Și acesta a fost și sensul în care sărbătorile noastre s-au organizat. O unire care ar trebui să fie și în gând, și în simțire, și în valori, precum și în demers politic, în demers social. O unitate dincolo de spațiile acestea, vremelnice, să spunem, ale celorlalte teritorii ale țării.