Vasile Cîtea

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se numește „Declinul demografic al României, o problemă de siguranță națională”. Dragi colegi,

Ultimele date puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică confirmă o problemă gravă, care ar trebui să intereseze și instituțiile din infrastructura critică a României. Deși în luna august a anului 2017 Institutul Național de Statistică a confirmat creșterea natalității, trend care s-a menținut și pentru sfârșitul anului trecut, încă avem un spor natural negativ începând cu anul 1991, spor natural negativ care, în viitor, va reprezenta, în mod clar, o problemă de siguranță națională pentru România.

Unele semne bune se pot vedea în situația în care a scăzut procentul de mortalitate infantilă, acest trend menținându-se începând cu anul 2015. Însă, chiar și așa, România încă ocupă un nedorit loc întâi între țările membre ale Uniunii Europene la acest capitol, cu o medie de 7,6 decese de copii cu vârsta de sub un an la 1.000 de nou-născuți vii, față de media din țările membre Uniunii Europene, care este la mai puțin de jumătate, anume 3,6 decese la 1.000 de nașteri.

De exemplu, în anul 2016 – cu specificația că aceeași tendință s-a menținut și în 2017 –, s-au născut vii 189.783 de copii, dar au decedat 256.501 cetățeni, ceea ce reprezintă, în continuare, un declin demografic important și periculos.

Astfel, menținându-se această stare de fapt, potrivit unui raport pus la dispoziție de către Organizația Națiunilor Unite în anul 2015, în anul 2050 România va avea, probabil, doar un număr de 14,5 milioane de locuitori.

Declinul de 21 de ani al natalității își poate găsi o parte din cauză și în creșterea numărului de divorțuri, creștere abruptă în ultimii 10 ani, sau în creșterea vârstei fertilității, din ce în ce mai multe cupluri hotărându-se să aducă pe lume moștenitori după vârsta de 30 de ani.

Această problemă a fost de actualitate și în celelalte țări europene, însă procesul de declin demografic a început undeva în anii ʼ60-ʼ70 ai secolului trecut. Din păcate pentru România, procesul de declin demografic a început mult mai târziu la noi și riscă să scape de sub controlul autorităților. Rata de fertilitate la populația între 30 și 40 de ani a crescut în ultima perioada cu 20-25%, în timp ce rata de fertilitate la segmentul de vârstă de 20-30 de ani a avut o creștere insignifiantă, care nu a putut acoperi rata de mortalitate.

Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm că, între anii 1992 și 2002, România a pierdut în jur de 1,1 milioane de locuitori, marea lor majoritate din proporția negativă a ratei natalității, fertilității și a mortalității.

Trebuie să conștientizăm faptul că, atâta timp cât familiile nu sunt încurajate să dea viață, declinul demografic se va adânci până când România va intra, inevitabil, într-un colaps demografic.

De exemplu, doar în situația în care familiile ar da naștere la doi copii rata de declin demografic ar fi zero sau s-ar echilibra, prin creșterea natalității, în situația nașterii unui număr de minimum trei copii. Însă în situația în care o familie preferă să dea naștere unui singur copil, rata de declin demografic este catastrofală, în situația în care din familia respectivă este câștigată pentru societate o persoană, dar familia urmează să piardă două persoane.