Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea este intitulată „Despre unele probleme ale învățământului românesc”.

Datorită problemelor care există în învățământul românesc, acesta ar trebui să fie o preocupare importantă a Parlamentului României. Remarc faptul că Parlamentul este frecvent focalizat cu dezbateri lungi pe multe alte aspecte, iar pe cele educaționale dezbaterile sunt prea puține.

Consider că problema educației în România este una deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât educația ar putea fi una dintre soluțiile care să conducă la rezolvarea unor aspecte din alte domenii, inclusiv cele privind justiția și corupția.

De exemplu, s-a discutat și se discută mult despre problema deținuților din penitenciare. Unii deținuți sunt favorizați și li se reduce din pedeapsă din cauza condițiilor proaste din închisori. Dacă facem o comparație, cheltuielile lunare din România pentru un deținut sunt de aproape zece ori mai mari decât cele făcute pentru un elev. Potrivit unor statistici on-line, pentru un elev se cheltuiesc anual aproximativ 3.800 de lei, iar pentru un deținut se cheltuiesc circa 36.000 de lei.

Nu voi critica necesitatea sau felul în care se cheltuiesc fondurile în închisori ori modul în care este calculat bugetul, dar consider că în comunicarea parlamentară ar trebui să punem mai mult accent pe învățământ. O mai bună educație ar putea preveni infracționalitatea și astfel ar scădea numărul deținuților.

De asemenea, știm că există un program de reeducare a deținuților, însă acesta nu este implementat corect în toate zonele țării. Programul de reeducare ar trebui supravegheat și verificat în permanență de Autoritatea Națională a Penitenciarelor. În plus, o ridicare a nivelului învățământului, un învățământ în care tinerii să găsească modele corecte de comportament, poate fi printre mecanismele de scădere a fenomenului corupției și infracționalității.

Privind starea educației în România, la nivelul învățământului preuniversitar, din păcate, conform unor date furnizate de evaluarea efectuată de PISA – Programul internațional de evaluare a elevilor din punctul de vedere al cunoștințelor de matematică, știință sau citire în anul 2015, precum și datelor din alte statistici, un procent de 42% dintre elevi termină liceul cu eticheta de analfabet funcțional, în timp ce olimpicii români reprezintă doar un procent de 0,03% din totalul numărului de elevi.

Sociologul profesor universitar Elisabeta Stănciulescu a definit analfabetismul funcțional ca fiind o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Pe de altă parte, psihologul Răzvan Coloja scrie într-un articol publicat on-line că „acel procent de 42% nu reprezintă suma elevilor de 15 ani din țară care nu pot citi sau scrie, ci procentul acelora care, deși au aceste abilități, nu se pot folosi de ele într-un mod eficient, în acord cu cerințele mediului și ale societății în care trăiesc”.