Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 25 aprilie 2017 · monitorul.ai

Bună ziua!

Mulțumesc, domnule președinte. Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică se numește „În județul Giurgiu, acordarea în timp util a subvențiilor de către APIA reprezintă o prioritate absolută”.

Agricultura și dezvoltarea satului românesc sunt o prioritate absolută în Programul de guvernare al Partidului Social Democrat.

Sprijinul eficient aferent campaniei 2017 este finanțat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Fermierii români au primit banii la timp pentru a face lucrările, iar economia are de câștigat. Procentul plăților APIA efectuate către fermieri a atins în momentul acesta nivelul de 96,4%, iar suma ce va fi decontată țării noastre în aprilie de la Comisia Europeană este de 402 milioane de euro, o sumă fără precedent în istoria agriculturii românești.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – Centrul Județean Giurgiu este în plină desfășurare vizând procesarea și autorizarea plăților finale pentru fermierii care au depus cereri unice de plată în cadrul campaniei 2016, Giurgiu fiind unul dintre județele în care s-a realizat cel mai mare procent de depunere de către fermieri a cererilor unice de plată, respectiv 95% din totalul cererilor primite în anul anterior.

Până în acest moment, la nivelul județului Giurgiu au fost autorizate la plată 12.778 de cereri unice, din totalul de 13.160 de cereri unice primite în anul 2016, respectiv 97%, cu plata totală de 33.881.804,40 de euro, respectiv 151.121.841,25 de lei. Mai sunt în curs de autorizare la plată 382 de cereri, reprezentând 3%, deoarece au fost selectate în eșalonul de control prin teledetecție sau mai trebuie efectuate plățile pentru schemele aferente sprijinului cuplat.

O dorință a producătorilor agricoli din județul Giurgiu este să existe un program de comunicare mai amplu al Comisiei Europene și mult mai vizibil al autorităților de la nivel național, pe marginea politicilor agricole, despre subvenții, despre completarea cererilor.

Este esențial ca țara noastră să se implice și să fie foarte vocală în reprezentarea intereselor sale, să fie la masa discuțiilor și să soluționeze în continuare toate acele probleme generate de obținerea plăților directe, și nu numai. Vă mulțumesc.

Senator de Giurgiu, Cristian Marciu.

Doru Adrian Pănescu

#11000

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea este intitulată „Despre unele probleme ale învățământului românesc”.

Datorită problemelor care există în învățământul românesc, acesta ar trebui să fie o preocupare importantă a Parlamentului României. Remarc faptul că Parlamentul este frecvent focalizat cu dezbateri lungi pe multe alte aspecte, iar pe cele educaționale dezbaterile sunt prea puține.

Consider că problema educației în România este una deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât educația ar putea fi una dintre soluțiile care să conducă la rezolvarea unor aspecte din alte domenii, inclusiv cele privind justiția și corupția.

De exemplu, s-a discutat și se discută mult despre problema deținuților din penitenciare. Unii deținuți sunt favorizați și li se reduce din pedeapsă din cauza condițiilor proaste din închisori. Dacă facem o comparație, cheltuielile lunare din România pentru un deținut sunt de aproape zece ori mai mari decât cele făcute pentru un elev. Potrivit unor statistici on-line, pentru un elev se cheltuiesc anual aproximativ 3.800 de lei, iar pentru un deținut se cheltuiesc circa 36.000 de lei.

Nu voi critica necesitatea sau felul în care se cheltuiesc fondurile în închisori ori modul în care este calculat bugetul, dar consider că în comunicarea parlamentară ar trebui să punem mai mult accent pe învățământ. O mai bună educație ar putea preveni infracționalitatea și astfel ar scădea numărul deținuților.

De asemenea, știm că există un program de reeducare a deținuților, însă acesta nu este implementat corect în toate zonele țării. Programul de reeducare ar trebui supravegheat și verificat în permanență de Autoritatea Națională a Penitenciarelor. În plus, o ridicare a nivelului învățământului, un învățământ în care tinerii să găsească modele corecte de comportament, poate fi printre mecanismele de scădere a fenomenului corupției și infracționalității.

Privind starea educației în România, la nivelul învățământului preuniversitar, din păcate, conform unor date furnizate de evaluarea efectuată de PISA – Programul internațional de evaluare a elevilor din punctul de vedere al cunoștințelor de matematică, știință sau citire în anul 2015, precum și datelor din alte statistici, un procent de 42% dintre elevi termină liceul cu eticheta de analfabet funcțional, în timp ce olimpicii români reprezintă doar un procent de 0,03% din totalul numărului de elevi.

Sociologul profesor universitar Elisabeta Stănciulescu a definit analfabetismul funcțional ca fiind o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Pe de altă parte, psihologul Răzvan Coloja scrie într-un articol publicat on-line că „acel procent de 42% nu reprezintă suma elevilor de 15 ani din țară care nu pot citi sau scrie, ci procentul acelora care, deși au aceste abilități, nu se pot folosi de ele într-un mod eficient, în acord cu cerințele mediului și ale societății în care trăiesc”.

Ajung astfel la un alt aspect pe care vreau să-l subliniez în declarația mea: acela al adecvării insuficiente a învățământului la contextul social și economic. Cauzele acestui fenomen sunt diverse, iar multe au legătură cu modul în care sunt predate anumite materii în ciclul gimnazial și liceal.

Specialiștii consideră că procentul ridicat al elevilor analfabeți funcțional are și un impact economic mare asupra PIB-ului României. Această inadecvare conduce la o altă problemă, bine știută, cu care se confruntă învățământul, și anume abandonul școlar. Putem vorbi despre abandon școlar la toate nivelurile de învățământ. Chiar dacă este la nivelul învățământului superior, poate fi considerat tot un eșec renunțarea la facultate. Pentru a rezolva această problemă, este nevoie de o orientare în carieră mai bine făcută.

În acest sens, este de apreciat felul în care în Parlament s-a adoptat recent o propunere legislativă prin care s-a modificat art. 352 al Legii învățământului. Efectul favorabil al acestei modificări poate fi o mai bună orientare profesională prin acorduri de parteneriat cu operatorii economici, astfel încât elevii și studenții să poată aprofunda aspecte teoretice și să poată testa aspecte practice ale viitoarei profesii. Astfel, ei vor putea să-și dea seama de adecvarea între propriile abilități și specializarea spre care să se îndrepte.

Tot în beneficiul unei orientări profesionale mai bune sunt organizate cursuri de formare sau dezvoltare profesională de multe dintre ONG-urile din România, însă trebuie ca și tinerii să-și dea interesul și să-și dorească să participe la astfel de activități, înțelegând că este în avantajul lor.

Pot declara din propria experiență că unul dintre aspectele care ne deosebesc încă pregnant de învățământul superior din vestul Europei nu este pregătirea profesorilor sau dotarea laboratoarelor, ci felul în care tinerii care studiază în Vest sunt mult mai interesați să se implice în procesul educațional, să dialogheze cu profesorii, să înțeleagă ceea ce li se predă și să critice atunci când este cazul. Relația student-profesor este una mult mai eficientă decât în universitățile românești. În această privință, mai fac o ultimă subliniere.

La conferința „Educația, resursă economică”, de la sfârșitul anului 2016, domnul profesor universitar Tiberiu Dobrescu, președintele Autorității Naționale pentru Calificări, vorbea despre clasificarea calificărilor din România și distribuirea acestora pe ocupații. Astfel, a reieșit că există în jur de 4.000 de ocupații și 567 de calificări aferente învățământului superior, în timp ce la nivel european există doar între 80 și 100 de calificări. Și, mai mult decât atât, în țară există calificări universitare cărora nu le corespunde nicio ocupație. Astfel, ne dăm seama că învățământul românesc trebuie mai mult conectat cu realitatea.

Aici nu pledez pentru restrângerea învățământului superior, ci doar pentru adaptarea lui. Ne-am angajat ca până în anul 2020 să avem minimum 27% din populația între 30 și 34 de ani cu studii superioare, iar acum suntem la aproximativ 24%, în timp ce la nivel european s-a propus un procent de 40% pentru aceeași categorie de persoane.

În concluzie, consider că Parlamentul României trebuie să ofere în continuare toată atenția temelor legate de învățământ, în concordanță cu problemele semnalate și cu importanța acestui subiect pentru societatea românească.

Senator Doru Adrian Pănescu, Circumscripția electorală nr. 24, Iași.

Vă mulțumesc.

Dan Manoliu

#17696

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi poartă un titlu care se datorează unui eveniment nefericit întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute. Se numește „Tragedii montane – prevenție și protecție”.

Domnule președinte, Domnilor și doamnelor senator, Stimați colegi,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră tragicul accident petrecut sâmbătă după-amiază în Munții Retezat, unde, în urma unei avalanșe ce a avut loc, România a pierdut doi copii de suflet: Dor Geta Popescu, de 13 ani, declarată anul trecut ca fiind cea mai bună alpinistă a României, și Erik Gulacsi, în vârstă de 12 ani, recordman european.

Acestea sunt doar cazurile de actualitate, ale unor tragedii montane ce au avut loc anul acesta, însă astfel de cazuri datorate condițiilor nefavorabile au avut loc și în alți ani trecuți, evenimente soldate, ca și acum, cu pierderi de vieți omenești sau alte suferințe fizice prin care mulți români au trecut.

Trebuie să fim conștienți că muntele nu iartă pe nimeni, nici chiar pe cei profesioniști, în escaladarea lui, și cu atât mai mult pe cei mulți care iubesc într-adevăr munții României și preferă să-și petreacă acolo clipe frumoase alături de cei dragi. Da, munții noștri sunt minunați, însă, în același timp, așa cum ei trebuie ocrotiți, trebuie să-i ocrotim și pe români, românii care preferă să-i viziteze.

Din păcate, de-a lungul timpului, în afară de tragicul unor astfel de evenimente, nu s-a făcut nimic mai mult pentru prevenirea acestor întâmplări nefaste și, voi accentua, pentru protejarea românilor de astfel de nenorociri.

În contextul actual, conform legislației în vigoare, decizia de a putea escalada munții României fără a ține cont de pericolele existente și de indicațiile celor care lucrează la Serviciul Salvamont rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi, indiferent dacă avem sau nu expertiză și experiență pentru o asemenea deplasare.

Consider că trebuie să punem un accent mai serios pe cuvântul celor pe care îi plătim pentru a avea grijă de noi atunci când hotărâm a urca muntele, și nu doar să-i ascultăm pe ei abia în momentele tragice, când accidentele deja au avut loc, iar noi ne rugăm cu disperare ca ei să ne ajute.

Cred că a sosit în sfârșit momentul să îmbunătățim cadrul legal în această direcție, iar persoanele care nu iau în considerare avertizările salvamontiștilor locali de a nu urca în anumite momente pe munte să poată fi pasibile de amendă. Amenda în acest caz reprezintă doar un instrument de prevenție, încercând a descuraja acele persoane care, cu de la sine putere, doresc să-și pună viața în pericol și, mai mult, viața celor cu care se deplasează pe munte sau a celor pe care îi au în grijă și în supraveghere.

Este important ca noi, clasa politică, să intervenim în societate prin astfel de decizii, prin care, cu toate că la nivel individual pot leza bunul plac al unor persoane, însă privind în ansamblu, de la înălțimea funcției cu care românii ne-au învestit, să putem să-i protejăm, prevenind pierderea unor vieți umane sau accidentarea celor care iubesc muntele.

Personal am început consultări cu specialiști în salvare montană și voi depune în cel mai scurt timp posibil o propunere de completare a legii. În acest sens, vă rog să analizați, să completați și să aprobați această inițiativă legislativă, care sper că va împiedica astfel de tragedii, asemenea celei de sâmbăta trecută.

Vă mulțumesc.

Și sper ca împreună cu autoritățile de specialitate să găsim cea mai bună formulă pentru aplicarea de măsuri preventive.

Senator Dan Manoliu, Circumscripția electorală nr. 29, Neamț.

Mulțumesc, domnule președinte.

Lucian Trufin

#21608

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației de astăzi – „Promovarea măsurilor pe care fermierii le pot accesa în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală”.

## Stimați colegi,

În primele trei luni de guvernare, Ministerul Agriculturii a depus eforturi pentru reducerea birocrației în ceea ce privește accesarea Programului Național de Dezvoltare Rurală. Guvernul PSD-ALDE a avut în vedere facilitarea accesului fermierilor și administrației publice locale la fondurile europene pentru dezvoltarea rurală.

Prin măsurile propuse de către ministrul agriculturii, domnul Petre Daea, se va stimula absorbția fondurilor alocate pentru investiții în mediul rural. Astfel, s-a redus numărul documentelor necesare pentru semnarea contractelor de finanțare, iar procedura de lucru a fost simplificată.

Am promis în campanie că vom sprijini fermierii și administrațiile publice locale pentru a atrage fonduri europene. Am promis că vom oferi surse de finanțare pentru modernizarea localităților rurale din toată țara, astfel încât să reducem decalajele față de mediul urban. Am promis că vom plăti subvenții la timp. Ne-am ținut de cuvânt și am început să facem toate aceste lucruri.

Până pe 31 martie, peste 93% din fermieri și-au primit subvențiile, ceea ce reprezintă o diferență majoră față de politica agricolă a guvernului anterior. Agricultorii simt cu adevărat o schimbare odată cu venirea acestui guvern. Până la finalul lunii martie s-au autorizat subvenții până la... pentru 843.000 de fermieri, în valoare totală de peste 2 miliarde de euro, față de doar 255 de milioane autorizate în aceeași perioadă a anului trecut. Diferența este enormă și nu o poate contesta nimeni.

Cu toate aceste, consider că trebuie să organizăm campanii de comunicare la nivel local pentru a informa și a le prezenta fermierilor măsurile pe care le pot accesa în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, al cărui calendar..., care este publicat... S-au deschis deja măsurile pentru aceștia.

În județul Botoșani, pe care îl reprezint în Senatul României, am început deja organizarea de sesiuni informative, împreună cu autoritățile administrației publice din fiecare localitate, cu reprezentanți ai instituțiilor din domeniul agriculturii la nivel județean, precum și cu specialiști în accesarea proiectelor europene.

Fac un apel la dumneavoastră, stimați colegi, să inițiați astfel de întâlniri pentru pregătirea agricultorilor din județele pe care le reprezentați privind accesarea măsurilor din Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Vă mulțumesc.

Senator Lucian Trufin.

Romulus Bulacu

#24616

Mulțumesc, domnule președinte.

Țara noastră se mândrește cu locuri extraordinare, care, din păcate, nu sunt suficient promovate. Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Oriunde te-ai duce rămâi impresionat de abundența arhitecturii religioase și a orașelor medievale.

În ultimii ani, România a căpătat o carte de vizită renumită, având imaginea unei destinații turistice care are multe de oferit călătorilor.

Prințul Charles a devenit unul dintre cei mai buni români, omul care ne vinde, garantând cu notorietatea sa, imaginea la export ori de câte ori are ocazia. „Ce-mi place la România este caracterul său atemporal, remarcabil, desprins parcă din poveștile copilăriei. În general, oamenii își doresc să aparțină, să se identifice cu natura. (...) Hrănește sufletul și inima. Așa îți face, până la urmă, România”, declara anul trecut prințul de Wales.

Județul Vâlcea nu se lasă mai prejos. Pune la dispoziția călătorului un tezaur turistic de neprețuit: stațiuni balneoclimaterice și montane, o salină vestită pentru beneficiile terapeutice, alături de izvoare minerale și ape termale, o pârtie de schi modernă, peste 70 de peșteri, cascade și peisaje de vis, trovanți, cule, fortificații romane și cetăți dacice, peste 100 de mănăstiri și biserici cu un stil arhitectural autentic românesc, printre care Mânăstirea de la Hurezi, intrată în Patrimoniul UNESCO, și Mănăstirea Dintr-un Lemn, de la Frâncești, considerată una dintre cele șapte minuni ale României.

Dar, cel mai important, oferă, ca multe alte zone românești, posibilitatea întoarcerii în timp, prin sărbători păstrătoare de tradiții: „Cocoșul de Hurez”, „Învârtita Dorului” de la Vaideeni, „Fagurele de aur” de la Tomșani, „La izvorul dorului” de la Băbeni, „Hora costumelor populare” – la Pietrari, „Brâul de aur” de la Bărbătești, „Cântecele Oltului” – la Călimănești, „Ziua olarului” – la Lungești, „Culesul viilor” – la Drăgășani.

Vâlcea este un județ păstrător de tradiții, identitate națională peste granițe. Aici localnicii trăiesc în armonie cu natura, multe din obiectele casnice fiind făcute de propriile lor mâini, prin meșteșugurile transmise din generație în generație.

Cu toate frumusețile pe care le are de oferit, Vâlcea se află într-un continuu declin. Suntem pe ultimele locuri atunci când vine vorba de nivelul de trai, nivelul de salarizare și, surprinzător, turism și pe primele locuri când statistica emite date privind lipsa investițiilor, șomajul, numărul de accidente auto, preponderente din cauza Văii Oltului, deoarece singura autostradă, Sibiu–Pitești, aflată la nivel de proiect incert, ne ocolește. În secolul XXI avem un drum național de pământ, DN 7D, astăzi cu promisiuni de pietruire după finalizarea autostrăzii, drumul de intrare către pârtia de schi de la Obârșia Lotrului, DN 7A, care trebuie urgent reabilitat, și o cale ferată Vâlcea–Vâlcele, care, deși era aproape finalizată, a rămas abandonată de 30 de ani, aflându-se în paragină.

Vâlcea nu este încă legată de o autostradă, care s-o prezinte atractiv pe harta investițiilor. Lipsa unei infrastructuri moderne determină lipsa investițiilor și alungă turiștii. Amânarea construirii unei logistici aplicabile pentru județul Vâlcea, care să le includă la modul strategic, va perpetua lipsa locurilor de muncă și un colaps economico-social de neoprit, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani au fost făcute mii de disponibilizări în cadrul companiilor sau al instituțiilor care erau considerate ca fiind sigure din punctul de vedere al unui loc de muncă stabil: Oltchim, CET Govora, RAJDP, Hidroelectrica, Poșta Română etc.

Doamnelor și domnilor guvernanți, nu mai ignorați posibilitățile și nevoile județului Vâlcea! Priviți-l și girați-l cu aceeași încredere care v-a fost acordată în luna decembrie a anului trecut!

Vă mulțumesc.

Remus Mihai Goțiu

#28812

Bună dimineața, domnule președinte de ședință! Stimate colege,

Stimați colegi,

Cum vă sună cele ce urmează?

„Interdicția ca parlamentarii să exercite activități de consiliere.” Sau, mai pe românește spus, interzicerea lobby-ului interesat oneros sau, și mai neaoș, interzicerea conflictului de interese. „Fiscalizarea întregii remunerări parlamentare; încetarea regimului special al pensionării parlamentarilor; interzicerea angajării de către parlamentari a unor rude sau membri ai familiei; interzicerea cumulării a mai mult de trei mandate identice succesive; interzicerea candidaturilor la funcții publice a tuturor celor care au cazier judiciar sau reducerea cu o treime a numărului parlamentarilor.”

Stimate colege,

## Stimați colegi,

Cele de mai sus nu le-am citat din programul Uniunii Salvați România – USR și nici de pe bannerele sutelor de mii de protestatari care au ieșit la începutul acestui an în stradă. În fapt, punctele le-am cules din capitolul „Mobilizarea vieții publice/Democrație” al programului candidatului la funcția de Președinte al Franței, Emmanuel Macron, cel care duminică a câștigat prima rundă a alegerilor și este creditat cu șansă maximă să devină liderul acestei țări după confruntarea finală cu Marine Le Pen.

Aproape necunoscut până în urmă cu patru ani, Emmanuel Macron a ales calea aparent cea mai călduță, dar, în realitate, cea mai spinoasă și inconfortabilă și pe care atât de sugestiv a caracterizat-o unul dintre maeștrii literelor românești, Radu Cosașu, drept „extremism de centru”. Previzibila victorie a lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța nu reprezintă doar o șansă istorică și un îndelung așteptat respiro după Brexit și victoria lui Donald Trump în SUA, ci și o lecție cu destule învățăminte pentru fragila democrație românească.

N-am ales întâmplător punctele din programul lui Macron enumerate mai sus, ci tocmai pentru că se identifică cu revendicările civice – și, într-o anumită măsură, și politice, dacă ne referim la USR – care au iritat și, în cele din urmă, au și mobilizat cetățenii români să iasă în stradă într-un număr impresionant în prima parte a acestui an.

Stimate colege și stimați colegi,

Măsurile din programul economic, social, educațional, de securitate al lui Macron pot fi discutate și/sau amendate, iar unele dintre ele ar putea fi luate ca model. Atenție însă: cele legate de renunțarea elitei politice la privilegiile și protecțiile abuzive care au făcut-o într-atât de detestată de cetățeni nu prea lasă loc de întrebări. În plus, Emmanuel Macron a promovat și principiile și valorile eurocentriste, mergând până la propunerea unui buget propriu al zonei euro și a unui ministru al economiei și finanțelor.

Suma tuturor acestora arată destul de clar că, cel puțin în viziunea francezilor, mai exact a unei majorități importante a francezilor, Uniunea Europeană are un viitor, dar un astfel de viitor este incompatibil cu o clasă politică clientelară, imorală și nereformată.

Există speranță și șansa schimbării, aduse de o nouă generație de politicieni, iar Macron, la 39 de ani, reprezintă această generație nouă în Franța. Vom ști să o valorizăm și noi? Francezii au arătat că se poate. Românii?

Mihai Goțiu, senator USR de Cluj.

Eleonora Carmen Hărău

#32504

Mulțumesc, domnule președinte. Onorat prezidiu,

Nu știu dacă dumneavoastră cunoașteți sintagma „datorie pe caiet”. Pentru că astăzi despre traiul cu „datorie pe caiet” vreau să vorbesc. Din păcate, acest mod de creditare este extrem de răspândit în mediul rural și în cartierele sărace din urban în România. În absența disponibilităților financiare, pentru asigurarea traiului zilnic, cetățenii apelează la bunăvoința comercianților locali, care le vând cele necesare subzistenței, iar, atunci când vine leafa, pensia, indemnizația socială, o parte din datorie se stinge, dar nu toată, și se începe o nouă filă a caietului, pe care se trec noile datorii.

Din punctul meu de vedere, acest acord tacit între cetățenii săraci și comercianți este expresia spiralei sărăciei din care mulți români nu știu când și dacă vor ieși vreodată.

Din păcate, traiul pe datorie nu este doar o caracteristică locală sau individuală, a devenit un mod endemic de a guverna al PSD, care împrumută, săptămânal, miliarde de lei, la dobânzi din ce în ce mai mari, pentru un sigur obiectiv – electoral, fără doar și poate –, consumul imediat. Interesul pentru investițiile aducătoare de nivel de trai ridicat sustenabil este inexistent. După ei, potopul!

Uite-așa se face că România a ajuns în guvernarea Ponta, potrivit rapoartelor Curții de Conturi, să acumuleze un stoc suplimentar al datoriei publice de peste 100 de miliarde de lei și, ca și când asta nu ar fi de ajuns, plătim anual dobânzi, în sarcina datoriei publice, de peste 10 miliarde de lei. Ce a construit Ponta în patru ani de guvernare? Mai nimic, după cum bine se știe.

Încă de la învestitura Guvernului Grindeanu urmăresc cu atenție modul în care Ministerul Finanțelor Publice gâfâie în efortul său de a asigura plata la timp a pensiilor și salariilor. Despre investiții publice, nici poveste! Nu cred, din păcate, că vom vedea investiții majore sub guvernarea PSD.

Știți oare cât s-a împrumutat Guvernul Grindeanu în primele trei luni și jumătate din acest an? 4,7 miliarde de euro, echivalentul a 21 de miliarde de lei. Mai amintesc faptul că deja piețele penalizează sarabanda guvernamentală și acordă împrumuturi la dobânzi aproape duble față de anul trecut.

Oare la cât vor ajunge cheltuielile cu dobânzile în anul 2017 și mai ales în anii viitori? Cu siguranță, peste 12 miliarde de lei, adică mai mult decât are alocat bugetul Ministerului Educației.

Onorat prezidiu,

Eu chiar cred că pe toți ar trebui să ne preocupe soarta țării pe termen lung, nu doar avantaje electorale de moment. Chiar și numai pentru a avea ce le răspunde copiilor și nepoților noștri peste ani de zile, atunci când ne vor întreba cum de a ajuns România îndatorată cu sute de miliarde.

Domniile Voastre ce le veți răspunde dacă vor întreba ce am făcut noi, oamenii politici, cu acești bani? Pe ce s-au cheltuit, ce s-a construit din ei, ce a rămas în urma acestor împrumuturi și a sutelor de miliarde plătite pe dobânzi? Dumneavoastră le veți putea spune senini: noi am împrumutat; plătește tu, copile!

Eu mă gândesc cu groază la o astfel de întrebare și nici măcar argumentul meu personal că n-am făcut parte din partidul care a făcut astfel de grozăvii nu cred că o să-mi țină de cald.

Din păcate, disciplina bugetară și sustenabilitatea îndatorării sunt adversarii cei mai mari ai PSD, iar expunerea la riscuri, pe care o face Grindeanu astăzi, o plătim deja prin dobânzi și o vom plăti cu vârf și îndesat în viitorul apropiat.

Vă solicit, domnilor, un minimum de onestitate politică dumneavoastră, celor care susțineți guvernarea PSD-ALDE. Vă rog să le spuneți oamenilor că Guvernul Grindeanu nu împarte acum prosperitate generală, ci împarte bani mulți,

luați cu împrumut, pe care nu domnul Grindeanu sau domnul Dragnea îi vor da înapoi, ci toți cetățenii, și mai ales cetățenii din viitorul României. Mergeți acasă și spuneți, cu sinceritate, oamenilor că Guvernul Grindeanu guvernează țara condamnând poporul să trăiască pe datorie, adică „pe caiet”. Vă mulțumesc.

Sunt senator PNL de Hunedoara, Circumscripția nr. 22.

Iulian Claudiu Manda

#36898

Doresc să spun, doamna senator, că v-am auzit de foarte multe ori făcând declarații politice, întrebări sau interpelări, de foarte multe ori la obiect și pertinente, dar cred că sunteți în situația în care este cea mai deplasată declarație politică pe care o aud de la dumneavoastră.

Și mi-e greu să cred că o faceți din necunoștință, cred că o faceți intenționat, spunând că România se împrumută acum și că țara merge doar pe bază de datorii, având pretenții de la un parlamentar cu experiență, care a fost și deputat, și senator, și în Comisia de buget, finanțe.

Trebuie să precizăm o serie de lucruri și cred că, poate, atunci când ați scris această declarație politică, nu ați aflat ultimele cifre pe care le-au prezentat cei de la guvernare.

În momentul de față, vorbim de un excedent bugetar. Împreună știm ce înseamnă excedent bugetar. Înseamnă că pe primul trimestru Guvernul actual a cheltuit mai puțin decât a încasat. Deci nu avea nevoie să se împrumute pentru a stimula consumul sau pentru a plăti, eventual, chestiuni de funcționare a statului.

Împrumuturile pe care le-a făcut în acest moment Guvernul României sunt împrumuturi curente, care, știți și dumneavoastră – sau sper că știți –, sunt o serie de datorii care au nivel de maturizare și, la un moment dat, ele trebuie plătite, bineînțeles, din alte împrumuturi, pentru că așa funcționează, nu numai în România, sistemul.

Cred că ar trebui să știți și dumneavoastră, ca toată lumea de altfel, că sunt țări care au un grad de îndatorare nu de 30% din PIB, ci de 50%, de 80% din PIB, și nu am văzut acolo că oamenii spun că se împrumută în continuare sau că trăiesc din datorii. Toate guvernele, nu numai din România de după ʼ89, dar și din alte state... Funcționează statele cu un deficit.

Deficitul înseamnă că statul cheltuie mai mult decât încasează. Dacă acești bani din deficit se duc către investiții, ceea ce inclusiv Guvernul Grindeanu își propune, considerăm că este un lucru excelent. Pentru că dacă statul s-ar chivernisi doar cu banii pe care îi are, nu ar putea să-și dezvolte partea de infrastructură și partea de cheltuieli de toate felurile.

Așa că m-aș fi așteptat mai degrabă să fiți îngrijorată și să solicitați, eventual, inclusiv la Comisia pentru buget, finanțe, dacă este adevărat și care sunt cifrele privind deficitul bugetar pe anul trecut, unde trebuia să ne încadrăm într-un deficit de 3%. Și, din informațiile pe care le am eu, s-a depășit această cifră. Și poate că ar fi trebuit să fi spus Guvernului pe care dumneavoastră l-ați susținut, Guvernul tehnocrat, de ce a încălcat această regulă. Cred, de altfel, dincolo de cifra pe care v-am spus-o la început, că avem un excedent, și nu avem un deficit, că mai sunt și alte cifre, pe care, cu permisiunea dumneavoastră, aș vrea să vi le prezint.

Și vă spun așa:

– în acest moment, Guvernul Grindeanu are venituri la bugetul de stat, trimestrul I 2017 versus trimestrul I 2016, plus 7,2%, la bugetul general consolidat;

– are contribuții din salarii în venituri la bugetul de stat, 2017 versus 2016, trimestrul I, plus 14%;

– are fonduri europene, comparate cu Guvernul tehnocrat, de plus 899%; cifra este așa: 298 de milioane de euro – trimestrul I 2016, 2 miliarde 977 de milioane de euro – trimestrul I 2017;

– are cheltuieli cu bunuri și servicii, trimestrul I 2017 versus trimestrul I 2016, mai mici cu 4,5%; se pare că a chivernisit banii mai bine decât Guvernul pe care dumneavoastră l-ați susținut;

– subvenții pentru stimularea economiei, dacă tot vorbim de strategia Guvernului de a stimula economia și de a avea creștere economică, plus 114%, respectiv 1.900 de milioane de lei versus 900 de milioane de lei – cam astea sunt cifrele;

– producția industrială – plus 8,7%.

Cam astea sunt cifrele pe care le avem în acest moment, despre care putem să comentăm, și cred că ar fi corect din partea dumneavoastră să reveniți cu o declarație politică și să faceți comentarii pe aceste cifre.

Să vorbim doar că România trăiește „pe caiet”, în contextul în care toate guvernele din România, dar nu numai din România, trăiesc și funcționează cu deficit bugetar – de 2, de 1, de 3, de 5, de 7, în diferite țări, Spania, Italia, de 20% în perioada de criză –, nu e un lucru pentru care să spunem că România este condamnată sau că în țările respective sunt condamnate să plătească generațiile următoare. Până la urmă, dacă vom avea o creștere economică și un pic mai mare, și ponderea datoriei în PIB

va fi mai mică, chiar dacă în valori și în cuantum nominal ea se menține.

Sunt Claudiu Manda, senator PSD de Dolj, și cred că pentru corectitudine era nevoie de această intervenție.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Ședința