Mihail Hărdău

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică am intitulat-o „Despre exigența unității. Mitropolia Clujului nu aparține mitropoliților, ci credincioșilor”.

Domnule președinte al Senatului,

Stimați colegi,

Subiect arzător și dureros pentru credincioșii comunității ortodoxe clujene, și nu numai, decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luată în 17 februarie 2012, de rearondare a eparhiilor Alba Iulia și Oradea de sub jurisdicția teritorială a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului sub jurisdicția Mitropoliei Ardealului, este surprinzătoare și destabilizatoare.

Nu s-ar cădea ca noi, laicii, să comentăm în Parlamentul României o decizie ce ține de ierarhia internă a Bisericii Ortodoxe Române, decât dacă aceasta, prin însăși poziția adoptată, nu s-ar fi antepronunțat asupra rezultatului votului din Sfântul Sinod și nu ar fi pus decizia de scindare a Mitropoliei Clujului pe seama dorinței clericilor și credincioșilor din cele două eparhii. Rezultatele unui studiu sociologic, publicat premergător deciziei din Sfântul Sinod, au dovedit contrariul, fără să influențeze câtuși de puțin cursul evenimentelor.

Falsificarea parteneriatului credincioșilor întru separarea acestor eparhii de Mitropolia Clujului consfințește lipsa dorinței unui dialog și a unei comuniuni între clerici și credincioși, favorizând primii pași spre alterarea relației de încredere pe care oamenii o au în această instituție fundamentală pentru creștinismul ortodox național.

S-au invocat argumentele istorice de revenire a acestor eparhii sub oblăduirea Mitropoliei Ardealului. Mai cu seamă, Patriarhia a susținut public o echilibrare a jurisdicției teritoriale a Mitropoliei Ardealului, cu atât mai mult cu cât comunitatea clujeană află stupefiată că, în 2005, Sfântul Sinod, cu o majoritate covârșitoare de voturi, exceptând opoziția actualului Patriarh, ar fi votat în grabă înființarea Mitropoliei Clujului, a doua în Ardeal. Astfel s-ar explica pe linie canonică de ce o decizie intempestivă a Sfântului Sinod trebuie reparată șapte ani mai târziu, desigur, la cel mult un an de la trecerea întru cele sfinte a ctitorului său, Bartolomeu Anania, și asta în deplină absență a unor consultări reale cu laicii aflați sub oblăduirea eparhiilor vizate.

„Toți nechemații și neîncheiații se află în treabă să vorbească, dar care nu au niciun corespondent cu Dumnezeu. Își apără ambițiile individuale, care nu au nicio importanță pentru țară, pentru Dumnezeu, pentru România. Mitropolia Clujului nu-i în pericol, pentru că aici există un popor care își apără patrimoniul. Nu te poți muta din casă în tindă. Capitala Ardealului care este? Capitala Ardealului este Clujul!”, avertiza Iustinian Chira, Arhiepiscopul

Maramureșului și Sătmarului, la catafalcul fostului mitropolit Anania, ca răspuns la primele semne clerice de scindare a Mitropoliei Clujului.