Alexandru Pereș

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are titlul „A fi sau a nu fi... Roșia Montană!”.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Manifestațiile de duminică desfășurate în mai multe orașe din țară – unele prelungite până noaptea târziu, cum a fost cea din capitală, din Piața Universității – în legătură cu proiectul de la Roșia Montană ne obligă pe noi, parlamentarii, să medităm la câteva lucruri înainte de a dezbate și de a vota proiectul de lege propus de Guvernul Ponta.

Ce a generat aceste proteste? O necunoaștere a realității privind impactul economic sau de mediu al exploatării importantelor rezerve de aur și argint de la Roșia Montană? Opoziția interesată a unor organizații ecologiste în spatele cărora se află personaje oculte din finanța internațională? Decredibilizarea proiectului prin atitudini politicianiste contradictorii adoptate de înșiși liderii USL? Duplicitatea cunoscută în actul politic a premierului Victor Ponta, șeful unui Guvern care propune un proiect de lege privind începerea exploatării de la Roșia Montană, dar sugerează liderilor grupurilor parlamentare ale PSD să nu-și dea votul dacă au dubii, cum are el însuși, în legătură cu viabilitatea investiției?

Nu pot decât să deplâng avatarurile domnului prim-ministru, lider al USL, care anunță țării cu mult tam-tam fantezistul Plan național de investiții pe anul 2013 – în care, vreau să vă spun, investiția de la Roșia Montană ocupă un loc de frunte –, dar, în același timp, este bântuit în intimitate de neliniștea politică a unui asemenea proiect.

Atrag atenția domnului Victor Ponta că România are nevoie de măsuri economice ferme, bine fundamentate, și nu de decizii șovăielnice, derutante, care pun sub semnul

întrebării credibilitatea Guvernului, oricare ar fi el, și care, iată, scot oamenii în stradă.

Nu mai este nevoie să demonstrăm cât de importantă a devenit, pentru o țară ruinată aproape de criza prelungită, o investiție care să aducă gratis – și spun „gratis” – statului român circa 100 de tone de aur. Datorită ultimelor modificări negociate la contractul de concesiune, Roșia Montană Gold Corporation va transfera cu titlu gratuit statului o cotă-parte de 5,68% și astfel România va deține 25% din afacere. Totodată, redevența plătită de investitor va crește de la 4% la 6%, adică va fi cea mai mare pe plan mondial. Astfel, din cele 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint preconizate a fi extrase, țara noastră se va alege cu circa 75 de tone de aur partea sa, plus circa 24-25 de tone redevența cuvenită. Cantitatea de aur va dubla, practic, în următorii cinci ani rezerva existentă la Banca Națională. O bogăție picată din cer, adică din pământul sfânt al țării, mai bine zis, care nu trebuie neglijată.

Cred totuși că, dincolo de beneficiile financiare considerabile ale unui asemenea proiect, mai importantă este crearea a circa 2.300 de locuri de muncă în faza de construcție a șantierului și 900 de locuri de muncă în faza de execuție. Aceasta, în una dintre zonele cele mai sărace ale României, unde domnește disperarea, lipsa oricărei speranțe, iar satele sunt pustiite prin plecarea tinerilor în lume, în speranța unei slujbe care le este refuzată acasă.