Ionel Daniel Butunoi

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Respectarea demnității umane în contextul actual al politicilor de sănătate”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

După o vacanță parlamentară considerată cam mare de către reprezentanții presei, vin azi la tribuna Parlamentului pentru a prezenta o sinteză a activității din teritoriu în această perioadă de două luni, referitoare la starea de sănătate a populației și la starea sistemului de sănătate din România.

Este bine cunoscut faptul că încă din anul 1921 noi am avut o lege a medicinei, dar poate foarte puțini știu faptul că am fost prima țară comunistă care a reglementat acest sistem. Era o lege bună, motiv pentru care la vremea respectivă eram promovați ca un exemplu de bună practică.

Ce se întâmplă acum? Realizând o introspecție în ceea ce înseamnă probleme în sistemul de sănătate, am constatat că suntem deținători ai locurilor fruntașe în statistica negativă privind sănătatea: România, pe ultimul loc în UE la standardul de viață; România, pe ultimul loc din Europa în ceea ce privește finanțarea sistemului de sănătate; salariile medicilor români, pe ultimul loc în UE; România, pe ultimul loc în Europa la investiții în sistemul sanitar, pe ultimul loc raportat la numărul de vizite la dentist, pe ultimul loc privind bolile cardiovasculare și în ce privește media cheltuielilor de sănătate legate de cancer. România înregistrează valori record ale mortalității în rândul copiilor și mamelor, iar lista poate continua.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost afectată de zeci de modificări. Într-adevăr, s-au schimbat multe odată cu intrarea în Uniunea Europeană, dar totuși ar trebui să avem reglementări clare, juste și imperative. Drepturile cetățenilor trebuie statuate clar, pentru a preveni alergătura de la o clinică la alta pentru a obține o semnătură, o trimitere sau rezultatul unei investigații. Prin toate modificările asupra acestei legi, practic, s-au corectat câteva nereguli, dar cel mai mult s-a mărit excesiv birocrația din sistemul medical.

Foarte multe persoane, atât medici, cât și pacienți, au sesizat multe disfuncționalități în acest hățiș legislativ, care, practic, de cele mai multe ori nu respectă demnitatea umană. Lipsa cadrelor medicale, lipsa medicamentelor, lipsa

aparaturii medicale din cadrul instituțiilor sanitare sunt alte probleme adeseori prezentate de către medici, care nu își pot practica profesia cu demnitate.

Cred că, după opt ani de la această reformă, a sosit timpul să accelerăm măsurile de modificare a actelor normative din domeniul medical, inventariind starea de sănătate a populației, a resurselor de care dispune sistemul medical și a serviciilor din cadrul acestuia, în așa fel încât fiecărui pacient să-i fie respectat dreptul la demnitate.

Vă mulțumesc.