Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Agricultura românească, la răscruce”.

Inițiativa legislativă cu privire la modificarea Legii nr. 17/2014, pe care am depus-o împreună cu alți 23 de colegi liberali, reprezintă un gest prin care încercăm să venim în întâmpinarea necesităților agricultorilor români și să apărăm proprietatea autohtonă asupra terenurilor agricole. Filtrarea vânzării terenurilor spre cetățenii străini, deși vine destul de târziu, în raport cu cele petrecute în ultimii ani, este o măsură legitimă prin care noi, parlamentarii PNL, avem în vedere limitarea procesului de acaparare a terenului agricol de la noi din țară de către diverși investitori străini, mai mult ori mai puțin specializați în dezvoltarea sectorului agricol ori care, unii dintre ei, este posibil să răspundă unor interese publice ori de natură transnațională care nu corespund intereselor românești. Măsurile pe care noi le propunem vin spre a da curs unui raport de echilibru între întreprinzătorul român și investitorul străin, pentru egalitatea de șanse competiționale, mai ales în contextul în care mulți investitori străini beneficiază de subvenții publice substanțiale din țările de origine, protecția mediului și, nu în ultimul rând, apărarea intereselor financiare ale statului român.

Nu trebuie să excludem din discuție nici faptul că terenul arabil reprezintă cea mai mare resursă regenerabilă a economiei naționale, iar agricultura și siguranța alimentară reprezintă niște domenii cheie ale siguranței naționale.

Se vorbește tot mai des despre posibilitatea unei mari crize alimentare în secolul XXI, fapt care trebuie să ne facă să înțelegem că păstrarea pământului arabil în proprietatea românească și preponderența capitalului autohton în sectorul agricol sunt fundamentale pentru asigurarea nevoilor vitale ale poporului român. S-a gândit oare cineva cât de trist și de periculos ar arăta, pe fondul unei potențiale crize alimentare mondiale, momentul în care noi, românii, ne-am cumpăra propriile noastre produse din import la suprapreț, pe fondul unei penurii de alimente? Ne dăm noi seama, oare, ce armă geopolitică poate deveni în timp monopolul străin asupra pământului României?

Negocierea de către fostul Guvern a liberalizării vânzării terenurilor agricole a fost făcută în dezinteres față de interesele agricultorilor români și în spiritul servil cu care responsabilii noștri au învățat să trateze relația cu Uniunea Europeană.

În realitate, nimeni nu ne obliga la această soluție extremă, dovadă stând și legislațiile în domeniul tranzacțiilor agricole care există în țările europene, și, mai ales, în fostele țări ale lagărului socialist, țări care au știut să impună condiții prin care să filtreze vânzarea terenurilor către străini și să apere interesele producătorilor locali. Așadar, ținând cont de legislația existentă în domeniu în țări precum Germania, Polonia, Austria, Cehia, Ungaria, Slovacia și nu numai, proiectul nostru de lege nu doar că nu încalcă normele și prevederile europene în materie, ci este chiar unul moderat, profund realist și care vine spre a solicita o serie de condiții de minim bun-simț pentru o națiune care se pretinde a fi demnă.