Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·9 noiembrie 2010
Informare · informare
Viorel Arion
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi se numește
- „ _In memoriam_ Corneliu Coposu”.
- „Cerne, Doamne, liniștea uitării
- peste nesfârșita suferință seamănă întinderi de credință
și sporește roua îndurării Răsădește Doamne dragostea și crinul
în ogorul năpădit de ură
și așterne peste munți de zgură liniștea, iertarea și seninul.”
Sunt versuri scrise de Corneliu Coposu. La 15 ani de la dispariția sa, realizăm că cel care ne-a reînvățat ce e democrația este el, Corneliu Coposu. A crezut în valorile democrației chiar și atunci când bâtele minerilor făceau legea pe străzile Bucureștiului, a crezut în democrație chiar și atunci când Iliescu le mulțumea minerilor pentru că au știut să își facă eficiente bâtele, a crezut în democrație chiar și atunci când se părea că stânga va domina veșnic eșichierul politic românesc. A murit în 11 noiembrie 1995, fără funeralii naționale, dar cu sufletele a milioane de români alături de el pe ultimul drum.
S-a născut la Bobota, în județul Sălaj, în 20 mai 1914. A fost președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, colaborator la ziarul „România Nouă”, a fost secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu.
În data de 14 iulie 1947 este arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, după înscenarea de la Tămădău. A făcut 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta
Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetu Marmației etc.
După 1964, lucrează ca muncitor necalificat pe șantierele de construcții, fiind permanent urmărit și convocat periodic la Securitate. I se fac 27 de percheziții între 1964 și 1989, i se confiscă dulapuri întregi de documente și manuscrise. În anul 1987 afiliază Partidul Național Țărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin-Democrată.
În 22–23 decembrie 1989 anunța printr-un mesaj-manifest reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat – PNȚCD. Devine, practic, liderul opoziției.
Corneliu Coposu e un reper în politica românească. Românii l-au iubit și l-au apreciat și în timpul vieții, dar și după moartea sa. La moartea sa, n-a fost nevoie de salve de tunuri. Au bubuit inimile românilor în piepturi, de emoția despărțirii. La moartea sa n-a fost nevoie de emisiuni interminabile și dispute televizate. A fost destulă pioșenia celor care l-au apreciat și recunoscut drept un mare om politic. La moartea sa, cunoscutul lider comunist Alexandru Bârlădeanu, fost președinte al Senatului, avea să declare: „În tinerețe am fost adversari. Timpul a demonstrat că ideile și idealurile sale au fost cele bune.”
Atât de bune au fost ideile sale încât comuniștii l-au răsplătit cu ani grei de temniță. Cum au fost anii aceia, în beciurile temnițelor comuniste, doar Dumnezeu mai știe și sufletele martirilor acestui neam.