Florica Cherecheș

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Eu merg la vot. Vino și tu!”.

Pe 6–7 octombrie românii sunt chemați să participe la un referendum inițiat în urmă cu trei ani și susținut de trei milioane de români.

Scopul acestuia este consultarea populară cu privire la modificarea definiției căsătoriei din articolul 48 din Constituție, astfel încât el să definească firescul, și anume: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Această modificare este necesară pentru protejarea instituției căsătoriei, pentru că familia astfel constituită este un puternic factor de coeziune și stabilitate, care protejează și oferă condițiile optime pentru creșterea și educarea copiilor.

Am observat, în ultimele zile, reacții tot mai vehemente și voci care îndeamnă cetățenii să boicoteze referendumul, să nu participe, pentru că face jocul PSD, pentru că de banii folosiți s-ar putea face școli, spitale și drumuri, pentru că în familiile așa-zis „tradiționale” există multă violență, pentru că discriminează minoritățile sexuale sau familiile monoparentale sau mai știu eu ce alte motive inventate.

Da, acest referendum costă, pentru că democrația costă. Cei care l-au propus și îl așteaptă de trei ani sunt cetățeni români, plătitori de taxe și impozite, care au dreptul să ceară să se folosească o parte din banii lor pentru organizarea referendumului. Acesta nu-și propune să rezolve problemele sociale sau economice, sau de infrastructură ale României și nici să facă o analiză sociologică a tipurilor de familie existente în România, care se bucură de recunoașterea și sprijinul statului, cu sau fără referendum.

Atunci când un număr semnificativ de cetățeni dorește o consultare publică pe o anumită temă de interes pentru viitorul țării devine o responsabilitate pentru restul societății de a-și exprima opinia.

Sistemul democratic pe care l-am râvnit într-atât, după dictatura comunistă, încarcă societatea cu responsabilitatea deciziei politice exercitată prin intermediul votului. Acesta este o responsabilitate civică, iar boicotul nu este o opțiune, în nicio situație.

Referendumul este expresia pură a democrației și o formă de exercitare a suveranității naționale, garantată de articolul 2 din Constituție. Dacă acest referendum va fi validat, se va trece la modificarea imediată a articolului 48 din Constituție.

Pe lângă acuzele de politizare a referendumului există și persoane care boicotează acest referendum, din cauza implicării formațiunilor religioase creștine care susțin aceste persoane, și nu ar trebui să se implice în acțiunile statului.

Suntem cu toții de acord că statul este laic, însă el este compus din cetățeni cu principii și valori creștine, principii care au stat la baza formării acestei nații, iar biserica nu poate să rămână neutră într-o problemă esențială a societății, ca familia. Ea nu reprezintă doar celula de bază a societății, ci este temelia prezentului și a viitorului, mediul în care se formează viitorii cetățeni.