Sonia Maria Drăghici

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Ce datorăm copiilor noștri?”.

## Stimați colegi,

Astăzi ar trebui să ne sărbătorim copiii, să ne bucurăm împreună cu ei, să fim fericiți că suntem părinți într-o țară liberă și democratică din Uniunea Europeană. Pe 1 iunie se aniversează Ziua Internațională a Copilului în 30 de țări ale lumii, printre care și România. Mulți susțin că 1 Iunie e o sărbătoare comunistă, întrucât țările fostului lagăr socialist, inclusiv Cuba, au acceptat-o în bloc, în timp ce restul țărilor lumii sărbătoresc același eveniment în date diferite.

De fapt, în 1925, la Conferința Mondială pentru Bunăstarea Copiilor, desfășurată la Geneva, s-a decis ca prima zi a lunii iunie să devină Ziua Internațională a Copiilor, iar în 1954, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a recomandat ca data să fie recunoscută în întreaga lume și marcată ca atare.

Această aniversare ar trebui privită nu numai ca o zi de sărbătoare, ci și ca o zi a responsabilizării faptelor noastre față de generația în creștere. Pornind de la considerentul că omenirea datorează copilului tot ce-i poate oferi mai bun, Organizația Națiunilor Unite a adoptat, la 20 noiembrie 1959, Declarația drepturilor copilului, iar la 20 noiembrie 1989 – Convenția Internațională cu privire la Drepturile Copilului, care prevede că statele-părți se obligă să asigure protecția și îngrijirea copilului, necesare în vederea asigurării bunăstării sale.

În contextul celor menționate, statele se angajează să asigure ocrotirea drepturilor copilului, devenind astfel responsabile pentru elaborarea și adoptarea de politici naționale clare pentru protecția copilului, de asemenea, pentru implementarea unor mecanisme eficiente pentru diferitele categorii social vulnerabile.

Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de Parlamentul României, devine, conform Constituției, parte integrată a dreptului intern. Conform art. 27 din Convenție, e dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

Respectă oare România această convenție? Principala problemă a României de azi, deci și a copiilor, este sărăcia extremă a populației. Guvernul actual al țării noastre nu a reușit să propună o reformă eficientă pentru a scoate țara din criză, iar măsurile de echilibrare bugetară luate intempestiv îi afectează grav pe cei săraci și cu mai mulți copii.

Scăderea dramatică a veniturilor populației, lipsa locurilor de muncă, diminuarea resurselor financiare ale bunicilor, ajunși și ei niște asistați social, vor fi factori de dezechilibru familial și de descurajare a natalității. În condițiile actuale, nașterea unui copil într-o familie obișnuită nu poate fi privită ca o bucurie. Responsabilitatea creșterii copiilor va fi din ce