Ionel Daniel Butunoi

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Prețul plătit pentru defrișări masive și alte lacune”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

A devenit o obișnuință să auzim cuvântul „inundații” la fiecare schimbare de anotimp, când precipitațiile devin semnificative. Din păcate însă, această obișnuință trădează incapacitatea de a preveni, în mod eficient și concret, efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale. E normal să plouă, să ningă și, cu toate acestea, de fiecare dată auzim că autoritățile au fost luate prin surprindere și, mai grav, consecințele negative și pagubele imense arată că inclusiv cetățenii au fost luați prin surprindere.

Nu ar trebui să fie așa. Lipsește efortul conjugat al acestor două părți pentru a avea în mod concret rezultate. Oare nu plouă și în alte regiuni ale Europei? Oare nu ninge și în alte părți? De ce ne uităm în sus și dăm din umeri când oamenii își pierd munca de o viață sau, mai grav, pe cei dragi?

Nepăsarea și lipsa de acțiune fac victime mai mari decât ploile torențiale ce antrenează inundații catastrofale. În toamna acestui an, în zona Galați s-au înregistrat viituri deosebit de grave, fiind evacuate peste 6.000 de persoane din 39 de localități, în urma distrugerii a aproape 1.800 de gospodării.

Cauzele inundațiilor nu sunt o necunoscută. Există numeroase studii și documente care conțin informații clare despre acestea, precum și despre măsurile de prevenire a inundațiilor, dar, cu toate acestea, ele sunt ignorate an de an.

Cum s-a ajuns aici? Cum se poate ca asemenea dezastre să se mai petreacă încă în acest secol al inovațiilor tehnice și al planificării strategice duse la rang de artă? Dispunem de atâtea instrumente de anticipare a vremii, de organizare a resurselor și de comunicare imediată, încât este absolut îngrozitor când vedem cum, în realitate, ne lovesc mereu aceleași situații catastrofale.

Răspunsurile sunt multiple. În primul rând, avem defrișarea masivă, în condițiile în care reîmpădurirea rămâne doar o noțiune cu aplicare redusă în realitate. Apoi, avem sisteme de irigații cu pierderi mari de apă, fără măsuri adecvate de drenaj. Ambele răspunsuri sunt legate de acțiunea umană ce poate duce la inundații. Și mai avem destule: permisiunea de a se construi în zone inundabile, în condițiile în care există de ani de zile hărți în majoritatea regiunilor țării privind hazardul de inundații, neconstruirea barajelor de reținere pe fundul văilor râurilor care ies aproape anual din albie, lipsa unor bazine temporare pe unele porțiuni de luncă pentru a reține apa revărsată.

Lista greșelilor este foarte lungă. Cel mai trist este că, prin lipsa de acțiune a autorităților, se ajunge ca inundațiile să devină tot mai ample, mai grave, antrenând apariția altor evenimente dramatice.

În zona Galați au avut loc numeroase cutremure de pământ, iar oamenii spun că apariția lor a coincis cu trecerea viiturilor din această toamnă. Unii cercetători care analizează situația de la Galați au lansat inclusiv ipoteza conform căreia aceste inundații puternice au declanșat mișcări ale scoarței, activând, după mai bine de o sută de ani, zona de întâlnire dintre două plăci tectonice.