Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·11 iunie 2013
Dezbatere proiect de lege · respins
Gabriela Crețu
Discurs
## Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi se numește „Constituția este fundamentul legilor, nu codul codurilor”.
Cu oameni de bună-credință și cu mai multă știință, Constituția actuală nu ar fi creat probleme. Este neactualizată, dar nu eronată. Abuzul de interpretare a fost însă real în câteva decizii ale Curții și acțiuni ale președintelui. Cum la rea-credință sau la incompetență este mai dificil de găsit leac, s-a tras concluzia că de vină e textul constituțional și trebuie modificat. Probabil că cetățenii ar fi vrut invers.
Sunt dintre cei care au susținut public că, dacă tot vrem să schimbăm, să facem o Constituție nouă. Convocarea unei adunări constituante ar fi permis, gândeam eu, un exercițiu de dialog într-o societate învrăjbită, care să reabiliteze politica în ochii cetățenilor și, prin consultarea întregii societăți, să facă din Constituție un model de bună legiferare, să sporească respectul deficitar față de lege și instituții.
Nu a fost să fie așa. Implicare a existat însă. Forumul constituțional a colectat un număr de propuneri suficiente pentru mai multe constituții, nu pentru o revizuire rapidă. Cu toate acestea, nu ne este îngăduit să transformăm Constituția într-un sac făcut doar din petice, chiar dacă sunt frumos colorate. Motivele sunt numeroase.
Constituția este legea fundamentală, nu codul tuturor codurilor. Conține un set de principii și teze generale care constituie eșafodajul normelor juridice. Ea trebuie să asigure coerența, așa cum structura de rezistență asigură soliditatea unei clădiri. Pentru restul reglementărilor avem legea. Această revizuire, apoi, trebuie aprobată de cetățeni, explicată, înțeleasă. Nu putem merge în campanie cu un fel de caiet pe care am luat notițe la toate materiile și în toate limbile și apoi să așteptăm voturi suficiente pentru a nu avea probleme de legitimitate.
Pentru a fi motivați, cetățenii trebuie să știe care este miza revizuirii. Una diluată în 70 de articole este prea slabă ca să-i scoată din casă. Unde sunt destule schimbări încât fiecare să găsească ceva pe plac sunt și destule pentru ca cineva să găsească ceva ce nu-i place.
Articolele care au generat probleme trebuie clarificate, dar cu atenție. Există instrumente internaționale la care suntem parte, le-am ratificat. Ele nu sunt hârtii, ci norme de drept care au preeminență față de legislația internă. Le-am integrat, am verificat compatibilitatea cu ele, e necesar. Mai există și legi ale gândirii. Ele nu sunt ratificate în Parlament, dar sunt la fel de obligatorii. Nu putem contrazice la articolul 17 ceea ce cu alte cuvinte am scris la articolul 14.
Și, stimați colegi, mă gândesc că, decât să adăugăm, mai bine să scoatem ceea ce este nenecesar. Am reușit să agităm lucrurile cu modificarea articolului despre rolul familiei. Noroc de buna-credință a celor care au legiferat până acum!