Dan Manoliu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi poartă un titlu care se datorează unui eveniment nefericit întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute. Se numește „Tragedii montane – prevenție și protecție”.

Domnule președinte, Domnilor și doamnelor senator, Stimați colegi,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră tragicul accident petrecut sâmbătă după-amiază în Munții Retezat, unde, în urma unei avalanșe ce a avut loc, România a pierdut doi copii de suflet: Dor Geta Popescu, de 13 ani, declarată anul trecut ca fiind cea mai bună alpinistă a României, și Erik Gulacsi, în vârstă de 12 ani, recordman european.

Acestea sunt doar cazurile de actualitate, ale unor tragedii montane ce au avut loc anul acesta, însă astfel de cazuri datorate condițiilor nefavorabile au avut loc și în alți ani trecuți, evenimente soldate, ca și acum, cu pierderi de vieți omenești sau alte suferințe fizice prin care mulți români au trecut.

Trebuie să fim conștienți că muntele nu iartă pe nimeni, nici chiar pe cei profesioniști, în escaladarea lui, și cu atât mai mult pe cei mulți care iubesc într-adevăr munții României și preferă să-și petreacă acolo clipe frumoase alături de cei dragi. Da, munții noștri sunt minunați, însă, în același timp, așa cum ei trebuie ocrotiți, trebuie să-i ocrotim și pe români, românii care preferă să-i viziteze.

Din păcate, de-a lungul timpului, în afară de tragicul unor astfel de evenimente, nu s-a făcut nimic mai mult pentru prevenirea acestor întâmplări nefaste și, voi accentua, pentru protejarea românilor de astfel de nenorociri.

În contextul actual, conform legislației în vigoare, decizia de a putea escalada munții României fără a ține cont de pericolele existente și de indicațiile celor care lucrează la Serviciul Salvamont rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi, indiferent dacă avem sau nu expertiză și experiență pentru o asemenea deplasare.

Consider că trebuie să punem un accent mai serios pe cuvântul celor pe care îi plătim pentru a avea grijă de noi atunci când hotărâm a urca muntele, și nu doar să-i ascultăm pe ei abia în momentele tragice, când accidentele deja au avut loc, iar noi ne rugăm cu disperare ca ei să ne ajute.

Cred că a sosit în sfârșit momentul să îmbunătățim cadrul legal în această direcție, iar persoanele care nu iau în considerare avertizările salvamontiștilor locali de a nu urca în anumite momente pe munte să poată fi pasibile de amendă. Amenda în acest caz reprezintă doar un instrument de prevenție, încercând a descuraja acele persoane care, cu de la sine putere, doresc să-și pună viața în pericol și, mai mult, viața celor cu care se deplasează pe munte sau a celor pe care îi au în grijă și în supraveghere.

Este important ca noi, clasa politică, să intervenim în societate prin astfel de decizii, prin care, cu toate că la nivel individual pot leza bunul plac al unor persoane, însă privind în ansamblu, de la înălțimea funcției cu care românii ne-au învestit, să putem să-i protejăm, prevenind pierderea unor vieți umane sau accidentarea celor care iubesc muntele.