Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „O plângere penală aberantă a liderului PNL”.

Stimate colege, Stimați colegi,

Așa cum ne-am obișnuit după 1989, în disputele politice taberele implicate folosesc toate tipurile de mijloace, aplicându-se frecvent, în mod practic, dictonul „scopul scuză mijloacele”. Totuși există o linie roșie, peste care arareori se încumetă cineva să treacă, ajungând astfel la derapaje. Un asemenea episod a avut loc săptămâna trecută, atunci când președintele Partidului Național Liberal a făcut o plângere penală împotriva prim-ministrului României.

În legătură cu acest caz, fără să intru în prea multe detalii, care au fost deja menționate în spațiul public, aș vrea să punctez o serie de aspecte.

Este aberant să cataloghezi drept penale o vizită și o discuție între prim-ministrul României și cel al Statului Israel, mai ales că în acea discuție, la modul exploratoriu, s-au analizat opțiuni precum aceea privind situarea ambasadei României în Israel, precum și alte probleme cu o semnificație deosebită pentru cele două țări, privind schimburile comerciale, culturale sau din domeniul învățământului. PSD a exprimat o opțiune, a avut schimburi de opinii cu partenerii din Israel, fără a lua vreo decizie, fără a încălca vreo prevedere constituțională.

În conformitate cu alin. (2) din art. 109 al Constituției, „numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor”. Or, Ludovic Orban a declarat public că a depus acea plângere penală în nume personal, ca simplu cetățean, delimitându-se public chiar și de implicarea partidului pe care îl conduce.

Nu se precizează nicăieri în Constituție că politica externă este un atribut exclusiv al Președintelui României.

E o dovadă de iresponsabilitate ca o persoană publică, așa cum este președintele unui partid, să întreprindă acțiuni care pot provoca instabilitate politică pe plan intern, doar cu gândul că acțiunile sale ar putea aduce un prejudiciu de imagine adversarilor.

Din păcate, eu cred că domnul Ludovic Orban – sau președintele Iohannis, posibil implicat în acest demers – nu și-a atins ținta, iar PSD va ieși întărit din această situație ce pare să capete mai mult conturul unui spectacol mediatic decât al unei acțiuni responsabile, în beneficiul statului român și al bunei funcționări, așa cum pretinde președintele PNL. Românii vor înțelege că adversarii politici ai PSD-ului aplică strategia datului cu parul, în orb, cum se spune, fără argumente, fără temeiuri reale.

Concluzionând, este trist că în anul Centenarului unii actori politici întreprind doar acțiuni distructive, de frânare a actului de guvernare. Anul care ar trebui să fie unul al consensului, al schimbului de idei constructive pare să fie tot mai mult un an în care unele forțe își propun ca singur scop să obțină înlăturarea coaliției aflate la guvernare, prin mijloace din afara democrației.