Valer Marian

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Fața întunecată a DNA: incompetența, corupția și imoralitatea unor procurori anticorupție”.

Într-unul din ultimele sale interviuri, care au devenit tot mai frecvente în ultimii ani, fapt pentru care a început să fie comparată cu un star rock, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna doctor Laura Codruța Kövesi, le-a reproșat judecătorilor din România că în peste 60%

din dosarele DNA au pronunțat hotărâri definitive de condamnare la închisoare cu suspendare condiționată. Se vede încă o dată că doamna doctor Kövesi acceptă cu greu prescripția constituțională că justiția se înfăptuiește în țara noastră prin instanțe de judecată, nu prin binomul SRI–DNA.

Dar ce se vede cel mai clar este calitatea slabă, precară a dosarelor instrumentate de DNA. Aplicarea de către instanțele de judecată a unor pedepse cu suspendare condiționată în cazul a aproape două treimi din inculpații trimiși în judecată de DNA indică, pe de o parte, că DNA nu s-a concentrat pe marea corupție, ci pe cazuri mărunte, având ca obiect infracțiuni conexe faptelor de corupție, supralicitând dispozițiile lacunare ale Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, iar, pe de altă parte, lipsa de profesionalism, incompetența unor procurori anticorupție.

Procentul mare de suspendări condiționate nu se datorează indulgenței judecătorilor față de inculpații trimiși în judecată, ci indulgenței față de DNA. Dacă unii judecători nu ar fi fost timorați de DNA și SRI, probabil că numărul suspendărilor condiționate ar fi fost și mai mare ori că în multe cauze s-ar fi pronunțat achitări în loc de suspendări.

În România a fost înregistrat în ultimii ani și cel mai mare procent de achitări în dosarele trimise în instanțe de DNA. Procentul de achitări în dosarele DNA a ajuns la 10-12%, cu mult peste media europeană în cazul dosarelor de corupție, care este în jur de 6%. Procentul de achitări înregistrate de DNA depășește substanțial, chiar exponențial, procentul de achitări înregistrate de celelalte unități de parchet din România, care a fost de 1%. Majoritatea achitărilor în dosarele DNA au fost pronunțate pentru că fapta nu exista sau nu era probată ori nu era prevăzută de legea penală.

Însumând 60% suspendări condiționate cu 10-12% achitări rezultă un procent de rebut profesional la DNA de 70-72%. Adică aproape trei din patru dosare trimise în instanțe de DNA ridică mari semne de întrebare. Este o situație fără precedent, în Europa cel puțin. Un nivel atât de ridicat de rebut profesional impune de urgență un audit al Ministerului Justiției și al Comisiei Europene asupra activității DNA. De la înființare, 2003, și până în prezent asupra activității DNA a fost efectuat un singur audit, care a fost comandat de ex-ministrul de justiție Monica Macovei, a fost realizat, cu finanțare europeană, de Freedom House, organizație condusă de prietena sa Cristina Guseth, și a vizat perioada în care instituția purta denumirea Parchetul Național Anticorupție. Fondurile și încrederea investite în DNA trebuie confirmate prin parametri profesionali, nu prin comunicate pompieristice și prin spectacole mediatice de genul „pâine și circ”.