Ioan Mang

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Bugetul pentru educație – bătaia de joc a Guvernului PDL.”

Stimate doamne și stimați domni,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să mă refer la două probleme majore ale sistemului de educație din România: încălcarea Legii educației naționale de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin nealocarea celor 6% din PIB, și culpabilizarea cadrelor didactice de către același minister, acțiuni iresponsabile ce vor avea ca efect pe termen lung destructurarea sistemului național de învățământ.

Conform proiectului prezentat de Ministerul Finanțelor Publice, bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului va fi diminuat în 2011 de la 8,92 miliarde de lei la 8,71 miliarde de lei. Ținând cont de cursul leu-euro, în 2012 bugetul prevăzut pentru educație va fi de circa două miliarde de euro, ceea ce reprezintă sub 2,5% din PIB, cel mai mic buget al educației din ultimii 20 de ani. Reamintesc faptul că în Legea educației, pe care Guvernul Boc și-a angajat răspunderea, se prevede foarte clar că, începând cu 1 ianuarie 2012, bugetul educației va fi de 6% din PIB. Avem deci o încălcare gravă și premeditată a legii chiar de către cei care au elaborat-o.

În principal, în proiectul de lege a bugetului, sunt preconizate reduceri ale sumelor aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile postaderare și ale celor pentru finanțarea cheltuielilor de capital aferente unităților de învățământ preuniversitar de stat. Dacă în primul caz avem de-a face cu blocarea premeditată a investițiilor și a programelor europene, în cazul cheltuielilor de capital, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se derobează mișelește de orice responsabilitate și aruncă în spinarea autorităților locale întregul efort financiar.

Argumentul Guvernului cum că aceste cheltuieli de capital se asigură cu precădere din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ este contrazis chiar de practica aceluiași Executiv, condus de Emil Boc. În anul 2011, bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost suplimentat din Fondul de rezervă al Guvernului cu 86,2 milioane de lei tocmai pentru finanțarea cheltuielilor de capital aferente unităților de învățământ preuniversitar, adică exact capitolul de unde se va tăia în 2012.

Orice se poate spune despre această abordare, numai despre management coerent și profesionist nu poate fi vorba. Membrii Cabinetului Boc știu foarte bine că primăriile, mai ales în cazul comunelor mici, abia își pot asigura propriul buget și nu au resursele suficiente pentru cheltuielile de capital la școli și grădinițe. Cu toate acestea, ei nu ezită să transfere acestora întreaga responsabilitate.

Mă întreb cum poate un ministru al educației să spună că educația este un domeniu prioritar, când el nu este capabil să asigure resursele financiare prevăzute de lege, atât de necesare pentru dezvoltarea și modernizarea acestui domeniu. Câtă încredere mai pot avea elevii și dascălii într-un ministru care aruncă responsabilitatea financiară pe umerii primarilor?