Ion Toma

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică e „Să ne prețuim cum se cuvine dascălii!”.

Când folosim termeni precum educație sau învățământ, ne gândim în primul rând la misiunea extrem de nobilă și de asumată a dascălilor noștri de a contura generația de mâine, stabilind bazele solide pe care orice societate sănătoasă se clădește.

Din păcate, în perioada postdecembristă, responsabilitatea educației a fost superficial asumată de autorități, printr-o finanțare inadecvată a necesităților elevilor și printr-o prioritizare defectuoasă a acestora, făcând din misiunea formării educaționale a noii generații una extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. În lipsa materialelor didactice necesare – și uneori chiar și a unor condiții minime de igienă și salubritate –, dascălii au continuat cu sârguință și dedicație să își conducă profesionist lecțiile. Clase lipsite de încălzire în mijlocul iernii, aflate la kilometri distanță de domiciliul elevilor, compuse din elevi cu vârste și grade diferite de pregătire – nimic nu a stat în calea celor mai dedicați dintre profesori în a-și exercita cu decență meseria.

Așa cum reclamă și asociațiile de elevi sau de părinți, există numeroase cazuri în care școlile nu au autorizație sanitară de funcționare și nu au beneficiat de fonduri pentru reabilitarea bazei materiale, cazuri ce par incredibile într-un stat european. În aceste situații extreme, nu se mai poate pune problema de respectare a normelor europene, care prevăd, fără echivoc, ca unitățile de învățământ să aibă în dotare laboratoare, biblioteci, baze sportive, săli de clasă dotate corespunzător, dar și spații destinate activităților extracurriculare.

Tocmai de aceea spun că această meserie nu se adresează oricui, ba dimpotrivă, presupune dăruire și pasiune, astfel încât să reușești să formezi mintea și caracterul unui tânăr. La baza acestei profesii se află, negreșit, o alchimie în care dozezi cu atenție, răbdare, tenacitate, sacrificiu de sine, bucuria de a te dărui.

Contrastul dintre implicarea profesională a dascălilor și realitățile crunte cu care sistemul se confruntă în materie de resurse este, deopotrivă, absurd și nedrept. Privind obiectiv date relevante, nu ne rămâne decât să conștientizăm metastaza în care sistemul s-a afundat cu fiecare an, pe fondul unei subfinanțări recurente, precum și necesitatea de a acționa cât mai rapid în sensul corectării acestor cifre.

_Bref_ , statisticile arată că în domeniul învățământului lucrează aproximativ 360.000 de persoane. Deși la nivelul tuturor ramurilor de activitate s-a înregistrat anul trecut o creștere a efectivului salariaților, învățământul a cunoscut o scădere de 4.200 de persoane angajate – cea mai mare scădere la nivel național, luând în calcul principalele ramuri de activitate ale economiei.

Concluzia este cât se poate de elocventă: domeniul educațional este din ce în ce mai neatractiv pentru tinerii absolvenți, pentru forța de muncă, în general. Care să fie motivul acestui dezinteres general? În mod evident, este vorba despre sistemul de salarizare, care nu reflectă nici pe departe meritele sau pregătirea profesorilor.