Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·5 noiembrie 2013
Declarații politice · adoptat tacit
Valer Marian
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică este intitulată „Mai puneți mâna și pe cărțile de istorie, domnule premier!”. Neliniștiți și isterizați, probabil, pentru că manifestațiile anti-Roșia Montană nu se mai opresc, în loc să înfiripe un dialog cu protestatarii, mai mulți demnitari de prim rang ai statului român au început să-i înfiereze cu o mânie proletară specifică perioadei bolșevice de tristă amintire.
Primul a pus gaz pe foc directorul SRI, George Maior, care a vorbit de prezența unor eco-anarhiști în Piața Universității din București. Apoi, ministrul culturii, Daniel Barbu, i-a etichetat neofasciști pe protestatarii care l-au asaltat în fața Clubului A, când i s-a spart luneta de la autoturismul de serviciu în urma unui incident regretat și regretabil. Cel mai tare s-a dat în stambă premierul Victor Ponta, care a făcut trimitere la legionari în cazul protestatarilor implicați în incidentul cu ministrul Barbu și a vorbit de prezența unui grup extremist la mitingul anti-RMGC de la Câmpeni, pe care nu l-a văzut nimeni altcineva.
Demnitarii noștri ar trebui să fie mai atenți în astfel de cazuri cu cuvintele, cu epitetele și cu etichetele, atât prin prisma părții interne, cât și prin prisma imaginii externe. Cei trei nominalizați nu numai că sunt demnitari de prim rang, dar se consideră și intelectuali cu oarecare ștaif.
Directorul SRI, George Maior, este licențiat în drept, fost politician și diplomat, fiul unui istoric consacrat, mai nou el însuși prefațator de cărți de istorie politică. Ministrul culturii, Daniel Barbu, este profesor de istorie la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, la care a fost și decan, premierul Victor Ponta este licențiat în drept, iar înainte de a deveni șeful Guvernului a fost procuror, parlamentar și ministru. Prin prisma profesiei și carierei lor, cei trei ar trebui să aibă proprietatea termenilor pe care îi folosesc, precum și responsabilitatea pentru utilizarea acestora.
Se pare însă că premierul Ponta are mari carențe la istorie, dacă avem în vedere gafa făcută recent la Istanbul, când a afirmat că Domnitorul Constantin Brâncoveanu și fiii săi au murit în închisoare, când este cunoscut și se învață la istorie în clasa a IV-a că supliciul lor în capitala Imperiului Otoman s-a încheiat prin tăierea capului fiilor și apoi al Domnitorului Constantin Brâncoveanu.
În locul acestui curaj verbal, ar fi fost preferabil ca premierul Ponta să dea dovadă de curaj politic și să inițieze discuții cu protestatarii împotriva exploatării aurului de la Roșia Montană și a gazelor de șist. Pe parcursul unei săptămâni, premierul a dovedit însă că este un fricos.
Astfel, în sâmbăta din penultimul weekend, a renunțat în ultimul moment să mai vină la Cluj-Napoca la inaugurarea aeroportului internațional din localitate, de frica câtorva zeci de oameni care anunțaseră că-l vor întâmpina cu proteste, iar în ultima vineri, de frica câtorva zeci de protestatari, a plecat pe ușa din dos de la conferința pensionarilor social-democrați din județul Sibiu. Ce o să facă vehementul și impertinentul șef al Guvernului când îl vor asalta mii, zeci de mii sau poate sute de mii de protestatari? Victor Ponta se dovedește, treptat-treptat, că este tigru doar pe sticlă, iar în fața contestatarilor săi preferă rolul de iepuraș speriat.