Valer Marian

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Fonfleuri pripite și neavenite ale ministrului justiției”, cuprinde șapte pagini, putând să fie accesată integral pe site-ul Senatului și urmând să o dau și publicității. Astfel că astăzi o să prezint doar ideile principale.

În ultimele zile, doamna ministru al justiției Raluca Prună a făcut o serie de declarații care excedează dispozițiilor legale și sunt în vădită contradicție cu declarații anterioare ale Domniei Sale, făcute înainte și după învestirea sa la Ministerul Justiției, stârnind vii controverse în mass-media, în mediile justiției și în rândul opiniei publice, referitor la numirea procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, după expirarea mandatului actual al doamnei Laura Codruța Kövesi în luna mai anul curent.

Consider că recentele declarații ale ministrului justiției sunt nu numai pripite și neavenite, dar sunt și contradictorii în raport cu declarațiile sale din perioada noiembrie–decembrie 2015 și cu poziția exprimată săptămâna trecută de Președintele României, care este decidentul în materie, și nefundamentate în raport cu dispozițiile legale în materie. Astfel, în mesajul adresat Parlamentului în data de 22 februarie 2016, președintele Klaus Iohannis a făcut următoarele precizări: „Sper că vom avea și în această zonă o competiție serioasă și o dezbatere așezată, în care să primeze valoarea, performanța și onestitatea. (...) Ca președinte, nu voi fi un simplu spectator în acest proces și nu mă voi limita la un rol formal. Voi acționa, în virtutea atribuțiilor care îmi revin, pentru a mă asigura că sunt respectate cerințele de profesionalism și integritate.” Iar după bilanțul DNA, fiind întrebat de jurnaliști dacă o va numi pe doamna Laura Codruța Kövesi pentru un nou mandat de procuror-șef la DNA, președintele Iohannis a preferat tăcerea, demonstrând că a înțeles mai bine decât doamna ministru Prună proverbul strămoșesc că tăcerea e uneori de aur.

Spre deosebire de ultimele declarații ale ministrului justiției, precizările președintelui Iohannis sunt în deplină consonanță cu dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care statuează că procurorul-șef al DNA „este numit de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.” Licențiată în drept și în filozofie, dar practicantă pasageră a dreptului – patru ani de avocatură în Baroul București și în jur de un an de asistență la cabinetul europarlamentarului Monica Macovei, al cărei emul s-a declarat –, doamna ministru Prună a demonstrat prin ultimele sale declarații că stăpânește mai bine filozofia dreptului decât aplicarea legii. Prin afirmațiile făcute cu privire la reînvestirea doamnei Kövesi de către Domnia Sa în funcția de procuror-șef la DNA, doamna Prună s-a antepronunțat și a uzurpat atribuțiile Președintelui României, care este singurul factor decident abilitat să numească sau să reînvestească o persoană într-o asemenea funcție judiciară. Conform dispozițiilor legale enunțate, doamna Prună poate doar să propună. Pe de altă parte, dacă ar fi citit cu atenție textul legal în materie, doamna Prună ar fi trebuit să rețină că reînvestirea este o posibilitate, nu o obligație. Asta și ca să nu fim ipocriți și să nu ne jucăm de-a procedura, vorba doamnei ministru.