Octavian Motoc

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Halucinant! Cu semnăturile lui Ponta și Cazanciuc, a intrat în vigoare o ordonanță de urgență în care se prevede că deciziile instanțelor nu sunt valabile pentru ANAF!”.

După vestita Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 2/2015, supranumită „26 de ordonanțe de urgență într-una singură”, cu toate protestele noastre, ale opoziției, care ne opunem emiterii unor astfel de monstruozități legislative, Guvernul Ponta o mai comite o dată.

Din 28 aprilie 2015 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, care se referă, mai precis, la următoarele aspecte:

– modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;

– modificarea Legii nr. 205/2006 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar;

– modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Totuși, problema principală a acestei ordonanțe de urgență nu este forma sa de „ghiveci”, ci faptul că premierul Ponta, ministrul Cazanciuc&company introduc, în primul act normativ modificat, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, un articol care nu face altceva decât să ignore deciziile instanțelor de judecată. Și o să arăt despre ce este vorba.

La art. 11 alin. (1) lit. e) pct. VII se prevede „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni, în situațiile prevăzute la punctele IV și VI, indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la punctele I–VI a fost aplicată sancțiunea prima dată, în cadrul termenului de 24 de luni”.

Și, acum, urmează un articol de-a dreptul halucinant: „În situațiile prevăzute la punctul VII, dacă operatorul economic achită amenda contravențională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum și o sumă egală cu de zece ori amenda aplicată, sancțiunea complementară” – adică suspendarea activității, notă proprie – „încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de zece ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat, poate fi achitată la CEC – SA sau la unitățile trezoreriei statului și” – atenție! – „nu se restituie în cazul în care, la solicitarea operatorului economic, instanța de judecată anulează procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Vă dați seama ce înseamnă aceasta?! Chiar dacă agentul economic în cauză ar fi victima unui abuz al inspectorilor ANAF și instanța de judecată anulează procesul-verbal de constatare a contravenției, această decizie va fi ignorată de ANAF, care nu va returna suma contribuabilului în cauză.