Florinel Dumitrescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează „La drumul mare...”.

Ordonanța de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice are în preambul o serie de argumente menite să convingă cetățeanul că este imperios și de maximă urgență să se adopte modificările menționate în acest act normativ menționat.

Toate bune și frumoase, numai că, în obiectiv, în afara statisticii îngrijorătoare a accidentelor de circulație soldate cu victime umane, restul sunt povești de adormit copiii. Spre exemplu, sintagma „erodarea autorității publice” sau mențiunea „lipsa unui mecanism care să-i determine să plătească contravaloarea amenzilor” m-au uimit și m-au îngrijorat, pentru că asemenea exprimări trădează o mentalitate de milițian, căruia îi lipsesc mijloacele să ardă cetățeanul.

Oameni buni, în ce țară trăim? Nu vede nimeni că principala cauză a accidentelor de circulație este starea precară a drumurilor și lipsa autostrăzilor sau preferăm să ne mințim singuri?

După cum nu există un efect fără cauză, tot așa nu există o inițiativă de modificare a unei legi fără o nevoie. Numai că preambulul documentului la care fac referire ne minte în față că este un interes public în toate aceste reglementări, ne povestește că cetățenii, șoferii nu cunosc „reglementările în domeniul circulației pe drumurile publice” sau ne amețește că aspectele menționate constituie situații extraordinare.

MAI, aflat la o înălțime olimpiană față de restul lumii, ne impune fel de fel de reguli, legi etc. asemănătoare decretelor din vremea de tristă amintire, nu de mult apusă, care se pare că s-a păstrat în mentalități, obiceiuri și, hai să zicem de-a dreptul, prin persoanele care au lucrat pentru fostul Comitet Central, care acum au posturi călduțe, ceva mai ferite de ochii mulțimii, dar în continuare sfătuitori cu indemnizație sau decidenți.

Constat cu tristețe că acest minister lucrează împotriva intereselor cetățeanului, atâta vreme cât principala preocupare rămâne păstrarea privilegiilor clicii de politruci aflați veșnic la putere sau prin preajma acesteia și care, atunci când se află în dificultate, dau din mâini și din picioare și arată acuzator către vinovat – cetățeanul; cetățean care bea la volan, nu plătește amenzile, vorbește la telefon când conduce, nu știe regulile de circulație, pentru că a dat șpagă la milițian când și-a luat carnetul și câte mai câte.

Eu zic așa: hai să mai punem un articol la proiectul de modificare a legii, prin care organul, când te oprește, să-ți dea și o testare de memorie, preventiv, și, dacă nu știi să răspunzi la vreo întrebare, să-ți confiște și mașina, că oricum uzează drumul, dacă te plimbi prea mult cu ea.

Problema este că nu Codul rutier este o cauză, ci modul în care aproape orice lege din România se aplică. Ce să mai spunem de angajații MAI, care stau prin tufișuri, după colțuri de stradă, la pândă, să vadă ce șofer greșește, dând