Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·12 februarie 2008
Declarații politice · adoptat
Mihai Dumitriu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Prețul laptelui și supermarketurile”.
Puterea hipermarketurilor poate avea efecte dezastruoase asupra agriculturii, avertizează specialiștii din Uniunea Europeană. Vă aduc în atenție o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat și întreține în rândul producătorilor o mare nemulțumire și indignare, amenințând cu proteste dacă situația nu se va schimba.
Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie (spun medie, pentru că prețul oscilează între 0,5 RON și 0,9 RON/litru) cu 0,7 RON/litru. Prețul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 RON/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la prețul de 4 RON/litru, pe care trebuie să-l plătească pentru că nu au de ales, nu au altă opțiune. Deci de la producătorul direct la consumator prețul a crescut de 6–8 ori.
În România s-a scăpat situația de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe și mărarul, și pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piața atrăgând și „captivând” cumpărătorul prin politica prețurilor de listă, prin promoții agresive, prin eliminarea micilor comercianți, nedându-i posibilitatea de a compara prețurile și punându-l în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziție dominantă pe piață, scad prețurile plătite furnizorilor, fermierilor și pun adaosul comercial cât de mare îl doresc.
## Stimați colegi,
Orice furnizor de produse care dorește să intre în relații comerciale cu rețelele comerciale mari este nevoit să plătească mai multe tipuri de taxe și bonusuri în afară de discount-urile obișnuite în relația furnizor–revânzător, care se ridică la 50% din produsul inițial. Producătorii, furnizorii care nu acceptă taxele de mai sus nu-și pot vinde marfa și sunt eliminați de pe piață. Selectarea furnizorilor în funcție de capacitatea de a plăti aceste taxe are ca rezultat scăderea treptată a calității produselor și standardizarea pieței.
Specialiștii afirmă că, pe lângă prețul de vânzare, prin taxele aplicate furnizorilor supermarketurile ajung în realitate la adaosuri comerciale de până la 500%. Deci supermarketurile nu ieftinesc produsele, ci le scumpesc, tot pe buzunarul consumatorului. Aceste practici ale marilor supermarketuri pun în pericol drepturile consumatorilor, generând scumpirea nejustificată a produselor și implicând distorsionarea periculoasă a mecanismelor de piață, punând în pericol societatea românească, în ansamblul ei. De
asemenea, pot avea efecte dezastruoase asupra agriculturii românești și a comunităților rurale.
Stimați colegi,
Solicit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Consiliului Concurenței de urgență să declanșeze o anchetă asupra practicilor aplicate de marile lanțuri comerciale.