Dan-Cristian Popescu

Mulțumesc, domnule președinte. Declarație politică – „Războiul din noi și între noi”. Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

S-a scurs aproape o lună de la declanșarea unui conflict pe care nu ni l-am imaginat, nu l-am prevăzut și mai ales nu l-am crezut. Amintirea celui de-Al Doilea Război Mondial era deja estompată, mai ales că cei care ne-ar fi putut relata pe viu acest război sunt, în proporție copleșitoare, majoritatea duși. Am învățat la școală, am citit în cărți, am ascultat povești și am considerat că un război în Europa vom mai găsi doar studiind istoria.

Și iată cum „Istoria se repetă” nu mai este doar o propoziție pe care o aruncăm din când în când. Ea se repetă sub ochii noștri, cu alți oameni, jucând însă aceeași piesă.

La fel cum a fost și cu începutul pandemiei de COVID-19, când priveam imaginile din China și ne păreau un film, așa am privit probabil și războaiele din zone îndepărtate nouă, un film la care mai vărsam o lacrimă, ne mai simțeam emoționați puțin, dar pe care îl uitam a doua zi, grăbiți să ne rezolvăm treburile cotidiene.

Parcă puțin treziți, ne mirăm și ne indignăm că aproape de granița noastră se petrece o tragedie. Ne grăbim să ne oferim ajutorul, ne mobilizăm online și offline, pentru că empatizăm cu vecinii noștri, pentru că o dramă umanitară nu ne poate lăsa indiferenți. La nivelul societății, al oamenilor, am trecut testul solidarității.

Orice război naște drame. Milioane de ucraineni fugiți din calea armelor și a bombardamentelor sunt mărturia vie a unei tragedii* pornite din motive pe care nu le știm cu adevărat. Dar un război nu naște doar o dramă umanitară, ci și una socială, dar și economică, deopotrivă.

Chiar dacă emoția primară ne îndemna să cerem poziții rapide din partea statului,