Alexandru Cordoș

Mulțumesc. Domnule președinte,

Distins Senat,

Am intitulat declarația politică de astăzi: „Măsurile de austeritate – calea sigură către dezastru”.

Am ales acest nume pentru declarația mea de astăzi inspirat fiind de un articol cu același titlu, formulat recent de laureatul Premiului Nobel pentru Economie din anul 2002, economistul american Joseph Stiglitz. Personalitatea domnului Stiglitz este cunoscută și în calitate de fost președinte al Băncii Mondiale și de consilier economic al președintelui american Bill Clinton, care, la sfârșitul celui de-al doilea mandat, a lăsat o economie americană foarte solidă. Acest specialist ne avertizează că „Europa se îndreaptă spre un dezastru, dacă insistă pe măsurile de austeritate”.

Citind acest articol, ne întrebăm ce economiști or fi consultat domnii Băsescu–Boc de au devenit campioni europeni ai austerității pe seama românilor. Nu punem la socoteală economiștii de serviciu ai puterii. Or fi însă economiști care, sponsorizând Academia Română, au devenit academicieni, or fi și aceiași economiști care au stat la căpătâiul tuturor falimentelor răsunătoare și dezastrelor economice românești și care, în ciuda acestei triste realități, au fost cei mai medaliați economiști români. Au ajuns aceștia, împreună cu sinistrul cuplu Băsescu–Boc – ca să folosesc un alt clișeu postrevoluționar –, cei mai aprigi europeni ai dezastrului și care, potrivit aceluiași celebru Stiglitz, „pun în pericol însuși proiectul Uniunii Europene”?!

„Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se va îndrepta spre un dezastru. Știm, după marea depresiune din 1930, că așa ceva nu se face.”, spune acest economist. Dacă acesta este avertismentul, iată care sunt și remediile recomandate: „Europa are nevoie de solidaritate, nu de austeritate, care duce la creșterea șomajului și la accentuarea depresiunii. În Statele Unite, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toții în aceeași barcă. Viabilitatea proiectului european este amenințată, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate.”

Tot lipsa de solidaritate și asmuțirea, pe rând, a unor părți din societatea civilă și cea politică împotriva altora, orchestrate și stimulate de sinistrul cuplu, amenință proiectul România democratică și europeană, proiect de care milioane de români și-au legat speranțele în ultimul deceniu.

Să nu ne amăgim! Europenii au înțeles ceva din avertismentele și recomandările laureatului Nobel și au creat un fond de solidaritate și de intervenție, în caz de necesitate, de 750 miliarde de euro. Lumea inteligentă este atentă și vrea lucrurile bune. Numai guvernanții români o țin întruna cu „Nu și nu!”. Ne-a spus recent acest lucru un alt renumit demnitar, directorul general al Fondului Monetar Internațional, domnul Strauss-Kahn. Cu aceasta, am atins o nouă culme a politicii antisociale a unui cuplu politicoadministrativ canceros, aceea ca poporul român să fie apărat tocmai de Fondul Monetar Internațional de incompetența, abuzul de putere și nesimțirea propriilor guvernanți. Guvernanții vor să anestezieze lumea cu ideea că, prin tăierea salariilor bugetarilor, a pensiilor și ajutoarelor sociale, au ales dintre mai multe rele răul cel mai mic. Noi credem, dimpotrivă, că este cea mai proastă dintre toate soluțiile posibile. Este răul cel mai mare, pentru că afectează direct și grav hrana și sănătatea a peste 80% din cetățenii României. În plus, este cea mai proastă soluție și pentru că banii din salariile mici și din pensii sunt cei mai buni bani din punct de vedere al economiei reale și al finanțelor publice: ei intră imediat, în luna următoare primirii lor, în circuitul economic și financiar. Cu acești bani se plătesc taxe, impozite, contribuții de tot felul, se plătesc alimente, medicamente, energie, abonamente și alte utilități. Aceștia sunt bani buni, pentru că nu se țin la ciorap, nu se duc în conturi ascunse în străinătate.