Frunda György

Mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

Doamnelor și domnilor senatori,

Problema zborurilor avioanelor CIA și a centrelor de detenție secrete pe teritoriul mai multor țări membre ale Consiliului Europei a fost și este una dintre problemele-cheie ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene. Desigur, ea trebuie să fie, și este, una dintre problemele importante ale parlamentelor naționale, deci și a Parlamentului nostru, a Parlamentului României.

Problema zborurilor CIA și a centrelor de detenție s-a născut în urmă cu cinci ani, în 2002, când serviciile secrete elvețiene au luat notă de un act potrivit căruia o persoană de origine germană urma să fie transportată din Egipt în Germania cu un zbor al CIA. Serviciile secrete elvețiene s-au autosesizat și, de aici, a pornit o avalanșă în apărarea drepturilor omului, în identificarea persoanelor suspecte de săvârșirea unor acte de terorism. Au fost implicate multe state, iar Consiliul Europei a hotărât să numească un raportor, în persoana lui Dick Marty, care să întocmească un referat, pe baza căruia, în iunie 2007, s-a adoptat un raport și o rezoluție a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Printre țările menționate în raport, raport care a fost prezentat în mai multe etape, au figurat mai multe țări. Printre țările europene au figurat: Spania, Marea Britanie, Elveția, Italia, Germania și, nu în ultimul rând, România.

Pentru țara noastră, au fost menționate două plaje: la început, o plajă a zborurilor avioanelor CIA, iar în faza finală, o plajă a centrelor de detenție secrete pe teritoriul țării noastre.

În calitate de șef al delegației române și de membru al Comisiei specializate pe probleme juridice și de drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei – la acel moment eram vicepreședintele acestei comisii a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei –, împreună cu colegi senatori și deputați, am avut discuții atât cu raportorul, pe de o parte, cât și cu autoritățile române de acasă, pe de altă parte, pentru a încerca să aflăm adevărul.

Am încercat să transmitem date concrete raportorului, pentru că am considerat că este singura cale viabilă prin care putem apăra interesul național și putem să spunem și adevărul.

În țară, am avut legături cu cabinetul primului-ministru, cu Ministerul Apărării, cu Autoritatea Aeronautică Civilă Română, cu Președinția, cu Ministerul Afacerilor Externe, cu Ministerul Justiției, cu Serviciul Român de Informații și cu alte instituții.

Din ceea ce ne-au spus instituțiile respective a reieșit că pe teritoriul țării noastre, într-adevăr, au survolat, au aterizat și au decolat mai multe avioane înregistrate cu numărul tipic al firmei de la care CIA închiria avioane. Avioanele respective au aterizat și au decolat pe și de pe teritoriul României doar pentru alimentare cu kerosen. Acest lucru a fost un semn bun, pentru că datele furnizate de autoritățile române au fost confirmate de autoritățile de zbor europene.