Sebastian Grapă

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Ar fi fost bine să fi fost unul dintre inițiatori prezenți în sală, pentru că ceea ce vă spun acum este o chestiune pe care eu o consider interesantă în ceea ce privește modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, care are foarte multe lacune sau situații care trebuie reglementate, dar mă raportez la reprezentantul Guvernului, care ne-a spus sec că nu susține.

Mi-ar fi plăcut să știu de ce nu susține, pentru că, uitându-mă în expunerea de motive și încercând să înțeleg voința celor care au vrut să transforme acest act normativ, aș vrea să vă spun două chestiuni care, la un moment dat, pot fi antagoniste.

Una dintre ele este următoarea: există situații în care reprezentanții, ofertanții se înțeleg între ei, locul 1 cu locul 4, și dacă locul 1 a câștigat cu un preț foarte mic – ceilalți doi sunt descalificați, rămâne 4 –, el se retrage și rămâne ăla cu preț foarte mare să cheltuiască banul public.

Este o situație ipotetică, dar reală, și înțeleg că dumneavoastră v-ați gândit la chestiunea aceasta.

Inițiatorii au spus în felul următor... dacă v-ați uitat cu atenție pe acest act normativ... au spus că, în cazul în care este declarat un câștigător, obligatoriu, el să semneze contractul de achiziție. Este corect, da? Ei, eu vă spun că există însă și altă situație.

Având în vedere că perioada de soluționare a contestațiilor este foarte lungă, iar instituțiile financiare creditează cu foarte mare greutate societățile comerciale, în momentul de față este posibil ca până la soluționarea acestei spețe el să-și piardă finanțarea. De pildă, o linie de credit care expiră peste șase luni de zile, soluționarea se face peste șapte luni, o prelungește..., sunt în imposibilitatea fizică de a merge mai departe să execut lucrarea.

Este o situație ipotetică, dar perfect reală. Și, atunci, cele două sunt pe poziții antagoniste. Ministerul însă are obligația urgentă, stringentă de a reglementa aceste două poziții, pentru că atât una, cât și alta sunt păguboase, pe de o parte, pentru cel care ofertează, pe de altă parte, pentru autoritatea locală.

Vizitarea amplasamentului. Să știți că este foarte interesantă, pentru că, pe bună dreptate, dacă mergem pe o logică firească, nu poți, în condițiile în care n-ai avut nici măcar interesul să vezi ce faci, să depui ofertă. Dar există un revers și știți care este, nu? În momentul în care închei un proces-verbal cu trei zile înainte de licitație și văd care sunt ofertanții, știu ce am de făcut. Sunteți de acord cu mine? Știu ce am de făcut.

Ei, altă situație ipotetică, dar reală sau care poate să ajungă reală, dar care așază pe poziții antagoniste atât ofertantul, cât și autoritatea locală. Felul în care a fost expus acest proiect de lege, mă rog, această modificare, mie mi se pare extrem de subiectiv. Mi-ar fi plăcut să port un dialog cu cei care au gândit-o, care au inițiat-o, pentru că, cu certitudine, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 trebuie adaptată la nevoile noi ale societății.