Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Simptomatologia mitomaniei”.

În fiecare zi constatăm un sindrom bizar care bântuie asemenea unei molime culoarele guvernării. Simptomele sunt repetitive și se manifestă prin frecvente amnezii contagioase. Cei vizibil afectați una spun și alta fac, una declară vocalic și gregar, iar cu totul altceva pun în practică sau înfăptuiesc. Când atât de des se manifestă acest sindrom, care, din păcate, s-a transmis molipsitor și în Senatul României, este firesc să fim îngrijorați, să ne punem problema unei epidemii sau – ferească Dumnezeu! – a unei pandemii.

Nefiind specializat în astfel de afecțiuni cu iz patologic, îndrăznesc să identific, ca om de litere, o cauzalitate logică prin trimiterea la mitomanie și să descriu câteva dintre formele sale de manifestare, întâlnite frecvent atât în cadrul instituțional al statului, cât și în spațiul public.

În timp ce guvernanții vorbesc ritos de cumpătare în utilizarea banului public, de reducerea numărului de posturi din structurile de conducere ale ministerelor, în Senat este adoptată, prin voturile majoritare ale parlamentarilor USL, Legea nr. 16 din 11 februarie 2013 privind așa-zisa reglementare a unor măsuri financiare. Acest act normativ oficializează, de fapt, obezitatea aparatului instituțional birocratic al statului, care răsplătește prin osânza banului public răsfățul clientelei politice din arca guvernamentală.

Spre pildă, la Ministerul Economiei, nicicând n-a mai avut acest minister un ministru plin, doi miniștri delegați și șapte secretari de stat. USL a creat un guvern cu nu mai puțin de 27 de miniștri, care are și trei viceprim-miniștri, nouă miniștri delegați, beneficiind de tot aparatul birocratic aferent, mult peste guvernările anterioare. A fost reînființată Cancelaria Primului-Ministru, desființată de guvernarea PDL, pentru ca alte câteva sute de membri ai USL să primească locuri de muncă.

Și toată această mascaradă a inventării de noi posturi călduțe la stat se întâmplă în timp ce mii de români își pierd locurile de muncă la Oltchim, la Mechel sau în alte companii care urmează pe lista disponibilizărilor din sectorul energetic. Iar acest cinism din partea privilegiaților și a potentaților politic se manifestă în timp ce disperarea, lipsa de perspective viabile și soluții din partea Guvernului îi împing, la propriu, pe concediați să-și atârne funia de gât, plătind, așa cum s-a întâmplat deja, cea din urmă dare către stat, viața lor.

În tot acest timp, deși aflăm că bugetul de stat a fost mai mic cu 1,8% în luna ianuarie decât în aceeași lună de referință a anului trecut, deși investițiile s-au prăbușit cu 60%, iar sumele pe care le-am primit de la Uniunea Europeană au scăzut și ele cu 40%, afacerile din industrie au scăzut cu 3,4%, iar încasările din impozitul pe profit s-au diminuat, de asemenea, cu 82%, Guvernul Ponta ne asigură patologic că totul este sub control și, de fapt, ne este bine. Iar, în optica guvernanților, ne înșelăm noi și tot noi suntem de vină, constatând că au fost abandonate investițiile publice, că asistăm debusolați la sufocarea mediului de afaceri cu noi impozite sau taxe, că se manifestă o culpabilă incapacitate de a absorbi fondurile europene, concomitent cu sporirea monstruoasă, irepresibilă a aparatului birocratic al statului.