Mario Ovidiu Oprea

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Mi-am intitulat declarația politică „Iadul este pavat cu bune intenții”. Am ales acest titlu pentru declarația politică deoarece mi s-a părut că ilustrează sugestiv așa-numitul raport anticriză prezentat de prim-ministrul Emil Boc, zilele trecute, în fața Camerei Deputaților.

Într-o Românie care, potrivit ultimelor date ale „Eurostat”, ocupă locul cinci în clasamentul țărilor Uniunii Europene din punct de vedere al ritmului de creștere a șomajului și în care, conform aceleiași surse, unul din trei șomeri români nu are loc de muncă de mai mult de un an, în care 6 dintre cele 8 regiuni de dezvoltare ale țării sunt printre cele mai sărace din Uniunea Europeană, iar puterea de cumpărare este la nici jumătate din media europeană, domnul premier ne liniștește. În opinia Domniei Sale nu avem motive de îngrijorare, pentru că, iată, după un an și jumătate de bâlbâieli, inconsecvență și erori legislative, s-au găsit 28 de măsuri anticriză.

Îngăduiți-mi să fac o scurtă recapitulare a „succesurilor” Guvernului Boc de până acum: o lege a salarizării unice aplicată haotic, cu urmări directe asupra nivelului de trai al românilor, o lege a pensiilor, care, în termeni reali, le va reduce, intrarea în insolvență și în faliment a tot mai multor întreprinderi, un sistem de sănătate ce se apropie cu pași mici, dar siguri de colaps.

Ar fi de precizat faptul că, potrivit unor date recente, ritmul falimentelor a ajuns la 70 în fiecare zi, în timp ce creditele pentru cele 32.000 de companii intrate în faliment anul trecut însumează 2,5 miliarde de euro. Iată cifre care dau frisoane chiar și unui nespecialist.

Față de problemele cronice care copleșesc România, premierul persistă în eroare și ne prezintă o listă de bune intenții, care, la o analiză atentă, arată că este vorba de o abordare superficială, nerealistă, ba chiar de o deformare a realității, pentru că nu poți afirma că avem o rată a șomajului cu 2% mai mică decât media europeană, când, în fapt, perspectiva este ca aceasta să crească de la 8% la 10%, nu poți vorbi de un program de creștere a investițiilor străine fără infrastructura adecvată, în condițiile în care piața cimentului a crescut cu 30%, cea a utilajelor de construcții cu 70%, iar reabilitarea a 10.000 de kilometri de drumuri reprezintă, și aceasta, doar o intenție.

În ceea ce privește schemele de garantare pentru firme prin CEC Bank și „EximBank”, nu există nicio informație privind numărul firmelor sau impactul în economie, în timp ce majoritatea firmelor nu fac față fiscalității excesive și lucrează la negru.

A pretinde că stimulezi mediul de afaceri prin neimpozitarea profitului reinvestit este cel puțin o naivitate, întrucât acestea neavând profit nu au cum să fie astfel ajutate.

Alte măsuri, ca cea privind „Prima Casă” sau „10 case pentru specialiștii din mediul rural”, rămân tot la capitolul intenții, întrucât o evaluare reală a Programului „Prima Casă” se va putea face abia după ce se va afla câte garanții trebuie plătite.