Mircea Dan Geoană

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnă președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri desemnați ai Cabinetului, Dragi colege și dragi colegi,

Am fost printre cei care au spus cu orice ocazie publică, privată, în țară sau în străinătate, că schimbarea Guvernului anterior era necesară și trebuia făcută mai din timp. Mă bucur că și un număr dintre parlamentarii puterii recunosc acest lucru.

Și întrebările care se pun astăzi cu privire la posibila învestire a unui nou Cabinet, și o întrebare pe care, evident, sunt convins că și-o pune într-un for interior și în plan public și politic și domnul Mihai Răzvan Ungureanu este legată de trei paliere de conversație.

În primul rând, nu este cumva prea puțin, prea târziu, față de tensiunea socială, economică și frustrarea și indignarea pe care societatea românească le-au acumulat?

A doua întrebare, care este legitimă, și sunt convins că domnul Ungureanu va încerca, cel puțin, să găsească un răspuns la a doua întrebare, dacă nu cumva acești miniștri și prim-ministrul desemnați nu sunt cumva decât prizonierii și vitrina unui sistem politic deja consolidat, deci dacă sunteți într-adevăr adevărați sau sunteți doar puși să faceți o schimbare de imagine, un lifting de imagine? Și este o întrebare pe care să știți că toată lumea și-o pune, și cred că și-o pune inclusiv domnul Mihai Răzvan Ungureanu.

Și, în al treilea rând, evident, dacă această echipă, indiferent cât de scurt sau de lung îi va fi mandantul, va avea curajul să întrerupă practici corupte și nedemocratice ale trecutului, aceasta este întrebarea fundamentală, dacă va găsi forța politică și intelectuală de a spune că actuala politică economică, în care ajustarea și austeritatea joacă, fără îndoială, un loc, trebuie să fie completată cu o formă de stimulare economică și de creștere economică, și de creare de locuri de muncă. Pentru că este clar, și în România, și în alte părți, că actuala politică economică este prea puțin capabilă să readucă creștere economică, optimism și reluarea investițiilor străine, aflate într-un picaj dramatic astăzi în țară și în regiunea noastră. Acestea sunt, de fapt, întrebările pe care sunt convins că ni le punem cu toții.

Cred că domnul prim-ministru desemnat ar fi trebuit, în opinia mea, și este și sfatul meu – dacă n-a făcut-o astăzi, poate că o s-o facă în zilele următoare –, să dea câteva semnale extrem de clare de independență din punct de vedere politic și din punct de vedere al Programului de guvernare.

Simpla preluare a celor 44 de pagini de program de guvernare anterior nu este suficientă, chiar dacă sunt câteva accente noi, pe care le salut: onestitate, pragmatism, modernitate. Da, sunt lucruri necesare și așteptate, dar nu este suficient să vorbim despre aceste lucruri.

Este vorba de punerea imediată sub control, inclusiv control în afara Guvernului, de ce nu împreună cu Banca Mondială sau Comisia Europeană, a tot ce înseamnă cheltuieli discreționare în acest moment în România, dincolo de Fondul de rezervă al primului-ministru, tot ce înseamnă cheltuieli în pixul miniștrilor, domnule prim-ministru desemnat, tot ce înseamnă alocare dirijată de resurse și de contracte pentru firme de casă și clientelă politică. Acesta ar fi semnalul în care să spui, pentru 8 luni de zile, dacă acest Guvern va rezista 8 luni de zile și va fi învestit astăzi, că schimbăm în mod dramatic modul în care funcționăm. Dacă nu, acest lucru va fi prezentat și va fi perceput ca o simplă continuare, cu alte măști, a aceleiași scenete și a aceluiași scenariu, doar cu alți actori, poate mai tineri, poate mai competenți.