Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Cu riscul de a vă repeta lucruri pe care le-am mai spus la acest microfon, mă văd obligat să fac câteva precizări legate de mecanismul asupra căruia trebuie să ne pronunțăm și pe care-l aplicăm în această procedură.

Am văzut deseori în spațiul public idei care nu au de-a face cu răspunderea votului pe care-l dă Senatul, și anume: că noi avizăm o cerere a unui parchet, că noi stabilim dacă ne opunem sau nu justiției, că votăm dacă facem scut sau nu față de o anumită persoană.

Pentru a avea corecta imagine asupra responsabilității votului și asupra a ceea ce trebuie să decidă Senatul, dați-mi voie să fac câteva precizări.

Mai întâi, faptul că Senatul, potrivit Constituției, potrivit Legii responsabilității ministeriale, potrivit Regulamentului Senatului și potrivit Codului de procedură penală, face parte din procedura penală.

Într-o asemenea speță, este una din autoritățile la care se referă legea penală.

Art. 16 din Codul de procedură penală, atunci când enumeră cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și angajarea răspunderii penale, la lit. e), nu mai știu exact, alin. (1), vorbește de faptul că lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea autorității competente sau a altei autorități prevăzute de lege.

În cazul de față, raportându-ne la textul constituțional, Senatul cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului pentru fapte săvârșite în această calitate.

Este un text constituțional. De aceea, el nu poate fi bănuit de a fi în contradicție cu dispoziția privitoare la egalitatea în drepturi, fără discriminări și fără privilegii.

Lucrurile sunt foarte simplu de explicat, dar, din păcate, mă văd nevoit să le repet, pentru că în spațiul public, repet, apar teme manipulatorii și parazite, care denaturează obiectivele acestei legi.

Dacă un membru al Cabinetului săvârșește o faptă penală de natura unei infracțiuni cu violență, să spunem, este cercetat ca oricare alt cetățean. Statutul de membru al Guvernului nu induce niciun fel de procedură specială, dar, dacă săvârșește o faptă în calitate de membru al Guvernului, se aplică această procedură.

Motivația este foarte simplă și ea a apărut încă de la începutul Constituției postdecembriste: pentru că Parlamentul este cel care numește Guvernul.

Dacă o altă autoritate intervine în componența Guvernului și modifică această componență sau buna funcționare a Guvernului pe proceduri judiciare care țin însă de exercitarea funcției de membru al Guvernului, atunci Parlamentul își pierde rolul său în raporturile cu Guvernul.

Nu uitați că în Constituție raporturile dintre Parlament și Guvern sunt reglementate distinct, pentru că fac parte din construcția constituțională a statului român.

De aceea, vă rog să fiți de acord că este responsabilitatea fiecărui senator care votează să hotărască dacă cere urmărirea penală – în cazul de față, a senatorului Viorel Ilie – sau nu cere urmărirea penală a senatorului Viorel Ilie pentru faptele care ne-au fost sesizate.