Constantin Avram

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația de astăzi se intitulează „De ce atâta nepăsare?”.

În anii Revoluției române, la care am participat activ fără a emite pretenții pentru certificat de revoluționar sau alte favoruri, eram ferm convins de aportul extraordinar al cetățeanului român de etnie maghiară László Tőkés la aprinderea scânteii evenimentelor care aveau să consfințească trecerea României de la un regim dictatorial la un regim democratic, în care libertățile fundamentale ale omului începeau a fi conturate și concretizate prin libertatea de exprimare, dreptul la libera circulație, libertatea de asociere, libertatea de manifestație, libertatea de a face grevă etc. Chiar devenise un simbol al curajului împotriva dictaturii.

Personajul mai sus amintit, adică László Tőkés, a fost cooptat în CFSN, a fost tratat cu toate onorurile, era invitat de onoare la mai toate manifestările ce marcau Revoluția română, ce mai încolo și încoace... era pe val.

Imediat, au urmat evenimentele din 30 martie de la Târgu Mureș, soldate cu o victimă și mai mulți răniți într-o confruntare înverșunată între români și etnici maghiari. Gurile rele ale vremii au sugerat implicarea directă a pastorului László Tőkés în organizarea manifestațiilor și menținerea atmosferei de încordare și învrăjbire între majoritatea românească și etnicii maghiari din Transilvania.

Mai târziu a încercat să se impună și să impună o atitudine clar antiromânească în UDMR, dar nu a reușit, deoarece Markó Béla a fost mai iute de picior și i-a luat fața politică definitiv pentru accesul la vârf.

Treptat, treptat, discursul public al domnului László Tőkés s-a radicalizat și, în ultimii ani, de la autonomia culturală a trecut la revendicarea autonomiei teritoriale, invocând așa-zisul Ținut Secuiesc; se agită, se organizează, emite puncte de vedere înveninate, instigă la nesupunere civică, iar Guvernul PDL al României și președintele au tăcut. Colac peste pupăză, cu sprijinul PDL și al Președinției României, ajunge europarlamentar, dar nu renunță la a înjura în continuare România în toate ocaziile ivite, adică țara care i-a oferit această demnitate europeană.

A mai trecut ceva timp și, cu alt prilej, la o manifestare a comunității maghiare din Transilvania, a declarat că ziua de 1 Decembrie, adică Ziua Națională a României, pentru el reprezintă o zi de doliu.

Acest „pițigoi al politicii românești”, venit pe lume într-o zi a păcălelilor și a păcăliților, nu pierde niciun prilej să denigreze România an de an, pe 15 martie, sau la manifestările Universității de vară de la Tușnad sau Balvanyos, sub privirea îngăduitoare a președintelui Băsescu, care nu are nicio reacție la atacurile programate ale domnului Tőkés. Mă întreb de ce.

Mai rămâne ca acest „personaj pitoresc” să propună să trecem pasul Ghimeș sau pasul Prislop cu pașaportul în mână! Poate că mizează pe un precedent periculos: Kosovo! Am fost întotdeauna adeptul drepturilor individuale, nu al drepturilor colective, pentru că, până la urmă, suntem cu toții cetățeni români.