Gheorghe Nacov

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „România sălbatică”.

În ultimul timp a curs multă cerneală, inclusiv virtuală, pe tema vânătorii de urși în România și a vânătorii, în general. Personal, am fost uimit de lipsa de informare privind rolul și locul vânătorului în natură. În unele cazuri a fost vorba despre interes, fie el politic sau pecuniar, în această dezinformare, dar în multe cazuri a fost vorba despre pură neștiință.

România este țara Uniunii Europene cu cea mai bogată și diversificată faună. Acest lucru se datorează în primul rând

Domnului, care ne-a binecuvântat cu o natură minunată, dar și vânătorului, unicul ocrotitor de secole al vânatului.

Dați-mi voie ca, în numele vânătorilor din țara noastră, să-mi exprim respectul față de ministrul mediului, apelor și pădurilor, domnul Barna Tánczos, pentru recunoașterea publică a acestui fapt și a încercării de a aduce îmbunătățiri acestui sistem.

Vă mulțumim, domnule ministru!

Unicul care are obligația legală de a îngriji și ocroti fauna este vânătorul.

Conform Legii vânătorii, „vânătorul este o persoană fizică, membră a unei organizații vânătorești gestionare de faună cinegetică, posesoare a unui permis de vânătoare, care ocrotește, îngrijește și extrage fauna cinegetică, în condițiile legii”.* Vânătorii susțin un examen de stat și sunt membri în asociații de vânătoare licențiate de Ministerul Mediului. Câte alte entități de drept privat au personal atât de calificat în acest domeniu?

Din fonduri și venituri proprii asigură hrana și paza atât a speciilor de interes cinegetic, cât și a speciilor protejate. Acolo unde nu există vânător în teren, fauna începe să dispară.