Florian Dorel Bodog

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Bunăstarea copiilor, o prioritate pentru decidenții politici”.

Bunăstarea copiilor noștri este o preocupare permanentă pentru orice părinte responsabil. Această preocupare trebuie să fie o prioritate și pentru guvernanții și politicienii care decid viitorul generațiilor tinere.

Anul trecut, Guvernul României a făcut un efort și, din luna noiembrie, a dublat alocația pentru sprijinul familiilor sărace. De această majorare au beneficiat peste 500.000 de copii din aproximativ 284.000 de familii cu un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie. De asemenea, tot atunci Guvernul le-a mai aprobat și dublarea alocației de hrană pentru copiii aflați în sistemul de protecție socială și adulții cu dizabilități sau aflați în centrele de îngrijire. Sunt măsuri sociale absolut necesare și care merită a fi salutate și susținute.

Eforturile nu trebuie însă să se oprească aici. Așa cum este stipulat astăzi în legislația privind alocația de stat, fiecare copil din România primește câte 42 de lei lunar. Este o sumă mult prea mică pentru a acoperi nevoile acestor copii și pentru a le asigura condiții decente de trai. Nici nu are rost să ne gândim ce poate face un părinte responsabil cu 42 de lei pe lună, această sumă fiind una mai degrabă simbolică.

Dacă, într-adevăr, ne pasă ce se întâmplă cu copiii noștri și ce viitor putem să le asigurăm, cred că trebuie să ieșim din această zonă simbolică și statul să acorde un ajutor real tinerelor generații. În acest sens, consider că este necesar și oportun ca și în perioada următoare să continuăm politicile de majorare a alocației acordate copiilor. Este o măsură activă de sprijin nu doar pentru creșterea nivelului de trai a milioane de familii, dar și pentru creșterea ratei natalității în țara noastră, o problemă sensibilă pentru societatea noastră, așa cum am mai arătat și într-o altă declarație politică.

Stimați colegi,

Un copil român primește astăzi o alocație care nu atinge nici 10 euro, adică de 35 de ori mai mică decât alocația unui copil din alte state ale Uniunii Europene, unde media se ridică la 210 euro. În aceste condiții, nu cred că părinții exagerează atunci când solicită ca peste doi ani valoarea alocației să ajungă de la 42 la 200 de lei.

În timp ce în România cuantumul indemnizației lunare este același pentru toți copiii, în țările cu care ne comparăm, conform statisticilor, alocația reprezintă între 8 și 15% din salariul mediu lunar al unui părinte.

În țările din vestul Europei, alocațiile depășesc de cele mai multe ori 100 de euro, recordul fiind deținut de Luxemburg, cu peste 800 de euro, pentru cel de-al treilea copil născut. Belgia stabilește cuantumul alocației în funcție de numărul copiilor dintr-o familie. Astfel, pentru un copil se acordă o alocație de 83 de euro, pentru doi copii – 154 de euro, pentru trei sau mai mulți copii – 230 de euro pe lună. În Spania, valoarea alocației este de 41 de euro pentru copiii sub trei ani și de 24 de euro pentru cei între 4 și 18 ani. Franța plătește o alocație de 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei copii și 441 de euro pentru patru copii.