Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

La această propunere legislativă nu s-au făcut amendamente pentru că, așa cum s-a arătat, orice discuții despre nuanțări, orice discuții despre diferențieri nu mai puteau avea loc în contextul în care se propunea, foarte simplu, eliminarea tuturor pensiilor de serviciu. Un lucru bun făcut de această inițiativă, chiar dacă ea urmează a fi respinsă, este că înlătură acea formulă, acea sintagmă foarte populară unora, cu „pensii speciale”, dând impresia de categorii de privilegiați, de cetățeni aflați unii deasupra altora, când, în realitate, așa cum rezultă chiar din textul propunerii, e vorba de pensii de serviciu, fiind vorba de categorii socioprofesionale cu statut special în legătură cu exercitarea serviciului.

Bineînțeles că sunt diferențe foarte mari. Și a arătat chiar un inițiator sau unul dintre inițiatori că există diferențe foarte mari între militari, între personalul civil cu statut special, între judecători și procurori, parlamentari și așa mai departe și personalul civil navigant de pe liniile aeriene. Cu alte cuvinte, era foarte mult de discutat pe o formulă elaborată, astfel încât să vedem unde și în ce condiții se pot acorda pensii de serviciu, care este cuantumul raportat la veniturile aflate în timpul exercitării profesiei respective sau a funcției publice respective, prin raportare la restricțiile care sunt impuse celor care ocupă asemenea funcții sau exercită asemenea profesii în timpul serviciului, data pensionării și așa mai departe.

Știți foarte bine că principiul contributivității a fost introdus în România printr-o lege din anul 2000 și a început efectiv să se producă, să se rețină cotele de contribuție pentru asigurările sociale începând cu anul 2001, când s-a înființat și Casa Națională de Pensii. Or, toate aceste lucruri duc la diferențe deosebite și încă nu am reușit să găsim o soluție pentru perioada tranzitorie pentru a face distincția între principiul existent anterior cu privire la marea masă de cetățeni (nu mă refer la cei cu statut special), și anume principiul solidarității între generații, și cei care urmează să primească pensii strict pe principiul contributivității.

În aceste condiții, vom găsi, probabil în viitor – și ar trebui cât mai rapid –, o soluție legislativă astfel încât să eliminăm cât mai mult, dacă putem, chiar tot, discrepanțele și diferențele care pot apărea și care pot fi speculate introducând această teză incorectă, dar de discutat, cu privire la categorii privilegiate.

Am mai arătat și cu altă ocazie că polițiștii, spre exemplu, au o speranță medie de viață foarte redusă. În aceste condiții, contributivitatea n-ar avea niciun fel de relevanță, în condițiile în care speranța medie de viață este de 62,5 ani pentru polițiști. Speranța medie de viață! Ar însemna o pensie pe parcursul a circa șapte ani după ieșirea la pensie la limita maximă de vârstă, ceea ce induce în discuție toate aceste detalii.