Corneliu Grosu

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Mi-am intitulat intervenția mea de astăzi „La 20 de ani după evenimentele din județul Mureș din martie 1990”.

Mă simt obligat de poziția mea de senator de Mureș, dar, în același timp, și de amintirile puternice pe care încă le păstrez acelei perioade din viața Transilvaniei și, mai cu seamă, a întregului județ Mureș, și aduc în discuție în fața dumneavoastră acel martie însângerat al începutului de drum democratic al României postcomuniste.

O serie întreagă de dezbateri politice, manifestări artistice, lansări de documentare și filme, care promit, citez, „să facă lumină asupra evenimentelor din acel martie întunecat”, închei citatul, sunt derulate în această perioadă în Târgu Mureș. Diferite poziții, diferite unghiuri de vedere asupra vinovaților acelor violențe interetnice amenință acum să iasă la iveală.

Subiectul martie 1990 revine pe agenda diferitelor grupuri de interese în perioade sensibile pentru traiul împreună în aceste regiuni cu diversitate etnică accentuată.

Subiectul este folosit în agende electorale în momente sensibile, este reînviat pentru câștiguri facile electorale, care dăunează comunităților, distanțându-le, promovând ura etnică, creând clivaje între „noi” și „ei”. Se continuă astfel un proces de segregare, argumentându-se că doar în acest mod se pot salva tradițiile, istoria, limba și chiar apartenența religioasă.

Ambele comunități, și cea română, și cea maghiară, sunt puse față în față, antitetic, separate de interesele politice meschine, care aduc, prin discursul revanșard, mereu în prim-plan diferențele, conflictele.

Observate de cercetători, aceste manevre politice, suplimentate de un discurs care introduce subliminal ideea superiorității unei comunități față de cealaltă, indiferent care este acea comunitate, conduc, în timp, la segregarea acestor comunități, segregare cu valențe politice, culturale, economice și sociale.

Nu este prima dată când aduc în discuție, în plenul Senatului, problemele de natură etnică din Transilvania. Nu este prima dată când observ cum aceste probleme sunt accentuate de folosirea lor ca monedă electorală fie de București, fie de partide și grupuri politice locale. Pentru mine însă, evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș, continuate apoi de situațiile explozive din județele Harghita și Covasna, nu sunt legate în nicio formă de diferențierile dintre aceste comunități etnice, nu reflectă imposibilitatea acestor comunități de a trăi împreună, le discut într-un context mai larg al moștenirii comunismului, al contextului în care se află România în perioada imediat postrevoluționară, al frământărilor care cuprinseseră estul și centrul Europei și al unor utopii naționale și etnice revizioniste care au supraviețuit perioadei comuniste și care înflăcărau, la acea oră, discursurile unor partide de extremă dreapta, recent apărute pe scena politică est-europeană, îmbrăcate în mantia martirajului anticomunist.