Viorel Ștefan

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Noi propunem introducerea unui articol nou, după art. 18, un articol 18[1] , prin care vrem să rezolvăm o problemă de bun-simț. Am înțeles că resursele bugetare sunt foarte limitate.

Tocmai de aceea credem că o soluție ar fi optimizarea folosirii lor. Dacă tot sunt puține, nu-i păcat să ne batem joc de resurse?

Și, acceptându-se amendamentul nostru, poate s-ar rezolva și una dintre chestiunile care apar drept criteriu nerezolvat în discuția cu Fondul Monetar Internațional – cea a arieratelor.

Deci noi propunem introducerea în textul legii a următoarei formulări: „Alocarea resurselor bugetare către unitățile administrativ-teritoriale pentru finanțarea lucrărilor de investiții în infrastructură se face în următoarea ordine: achitarea facturilor restante, recunoscute de către ordonatorii principali de credite; doi – asigurarea cofinanțării proiectelor cu finanțare nerambursabilă din fonduri europene – ați declarat că este prioritate zero atragerea de fonduri europene; trei – asigurarea fondurilor pentru continuarea lucrărilor de investiții începute și neterminate – și am reținut dintr-o declarație, nu cu foarte multă vreme în urmă, a domnului prim-ministru, că discutăm, undeva, la nivel de 40 de miliarde de euro – bani imobilizați în investiții începute și neterminate – și cred că ar fi o prioritate să le finalizăm, și abia după aceea să se aloce sume pentru investiții noi.

Nu cerem bani prin această chestiune. Nu facem decât să încercăm să contribuim la optimizarea utilizării resurselor destinate programelor de infrastructură.

Vă mulțumesc.