Ioan Damian

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Oriunde v-ați afla în această dimineață, declarația mea politică se referă la un domeniu, sunt absolut convins, drag dumneavoastră, majorității dintre dumneavoastră – la domeniul sportului, și se intitulează, nu știu dacă, până la urmă chiar sugestiv: „Sportul românesc – în mare suferință”.

Nutresc convingerea că foarte mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi, sunteți mari iubitori ai sportului, acest fenomen social al planetei care înseamnă nevoia de sâmbătă și duminică a săptămânii popoarelor.

Sportul românesc a fost – folosesc, din păcate, perfectul compus – dintotdeauna ambasadorul cel mai frumos și performant al României în lume.

O întâmplare fericită face ca, în actualul Parlament al României, să fi fost alese câteva personalități din această lume minunată a sportului: senatorul Anghel Iordănescu, antrenorul secolului la fotbal, deputatul Marian Săniuță, maestru emerit la volei, dar și cel mai plăcut rostitor de slovă sportivă românească, inegalabilul Cristian Țopescu, senator.

Ca unul care am reprezentat România, ca arbitru judecător de box, la șase ediții ale campionatelor mondiale, patru campionate europene, la două ediții ale jocurilor olimpice de la Sidney și Atena, două cupe mondiale, dar și zeci de turnee de categoria întâi, cu îngrijorare și teamă mă întreb și îl întreb pe domnul ministru Funeriu, de la educație, ce se întâmplă cu sportul României de azi, unde se va opri această cădere liberă în care se află acesta.

Nu vă voi enumera marile valori, fostele glorii sportive, din teama de a nu omite pe cineva și pentru că sunt foarte multe nume imense. De la Nicolae Linca la Ivan Patzaichin și de la Nadia Comăneci la Alina Dumitru, sportul românesc a făcut cunoscut într-un mod glorios numele României, pentru că trebuie să fim corecți și să recunoaștem că pentru întreaga lume România înseamnă acum: Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Bute, Drăgulescu sau Gabi Szabó, nu înseamnă Boc, Udrea, Funeriu, Ponta, Antonescu și nici măcar Băsescu.

Anul 2011 va fi premergător Jocurilor Olimpice de la Londra, iar în funcție de condițiile create pentru pregătirea sportivilor vor depinde rezultatele României la olimpiadă. Lipsa banilor, lipsa sălilor, a terenurilor, puținătatea sponsorilor, care nu sunt încurajați de o lege favorabilă, creează un orizont sumbru și o mare lipsă de speranță privind bilanțul sportului românesc la olimpiada londoneză. Nu sunt singurul care mă îndoiesc că de la Londra vom veni cu vreo medalie de aur.

Avem campionate mondiale, europene, calificări pentru jocurile olimpice și este greu să ne descurcăm fără sprijinul Ministerului Educației, prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport, condusă de fosta regină a semifondului mondial, doamna președinte Doina Melinte.

La recenta rectificare, sportul a fost uitat. Sperăm la puțini bani, ca suplimentare, la următoarea rectificare de buget, pentru că, domnule ministru Funeriu, în zadar vom face rost de bani peste doi ani la data olimpiadei, dacă nu vom reuși să ducem sportivii la turneele de calificare. Adică vom merge acolo doar delegație de oficiali.