Se încarcă discursul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 februarie 2026
Informare · Trimis la votul final
Dar există o condiție esențială: ele trebuie să conducă la obiective clare, bine definite și măsurabile.
Actualul Guvern, cu sprijinul partenerilor din coaliție, și-a asumat răspunderea pe un pachet amplu de măsuri economice*: creșteri de taxe și impozite, precum și așa-numita „reformă” a administrației publice. Pe fond, asemenea decizii pot fi corecte. În realitate, constatăm că aceste obiective au lipsit cu desăvârșire. Iar, la luni bune de la impunerea măsurilor, economia României nu este mai stabilă, iar impactul asupra cetățenilor este, fără echivoc, negativ. Românii s-au trezit încă de la începutul anului cu taxe și impozite dublate, în timp ce salariile au rămas pe loc, iar riscul șomajului a devenit o certitudine, nu o ipoteză.
Mai mult, aceste politici au adus România în situații care frizează absurdul. Cel mai recent exemplu este celebra „taxă Temu”. În goana de a mai aduce un leu la bugetul de stat, Guvernul a adoptat o decizie care a determinat mutarea operațiunilor logistice în alte state membre ale Uniunii Europene. State care, spre deosebire de România, nu au impus această taxă. Astăzi, avem colete Temu care ajung în România... din Ungaria.
Exact ca în bancul clasic despre diferența dintre teorie și practică, România, în loc să încaseze aproximativ 36 de milioane de euro anual, riscă să piardă în jur de 700 de milioane de euro pe an. Așadar, măsura nu doar că nu a atins vreun obiectiv – admițând că acesta ar fi existat –, ci va produce o pierdere majoră pentru economie.*
De ce am ajuns aici? Pentru că Guvernul României nu a măsurat de 10 ori înainte să taie o dată, așa cum ar face orice decident responsabil. A tăiat direct și abia apoi a început să „măsoare” efectele propriei nepriceperi.
În psihologie, Köhler demonstra, prin celebrul său experiment, că învățarea autentică nu se produce prin încercări oarbe și repetate, ci prin înțelegerea relațiilor dintre probleme, prin ceea ce el numea _insight_ . Subiecții care înțelegeau structura situației găseau soluții rapid și eficient. Cei care bâjbâiau, repetând aceleași greșeli, eșuau.
Exact asta vedem astăzi în actul de guvernare: nu învățare prin înțelegere, ci experimentare pe întuneric. Nu politici construite pe analiză și anticipare, ci decizii luate prin încercare și eroare, cu costuri uriașe, transferate asupra cetățenilor și firmelor românești.